România de după Nicușor Dan

România se află astăzi, la capătul a 35 de ani de libertate și economie de piață, la începutul unei noi paradigme politice și administrative. Ce este nou?

România are, pentru prima oară în istoria sa, un șef de stat independent, care nu aparține unei formațiuni politice sau dinastice, venit dintr-o zonă, cea a matematicii, de unde nu ne-am aștepta, în general, să vină o persoană în această funcție.

Chiar dacă Nicușor Dan este fondatorul USR, cariera sa publică este prea puțin legată de această formațiune, cu care a avut în ultimii ani raporturi cordiale și atât. Independența sa este, așadar, o realitate bazată pe această evoluție.

Pe de altă parte, partidele politice care au dominat peisajul politic al României în ultimii 35 de ani sunt la final de carieră, și-au epuizat cam orice resursă umană și de credibilitate (chiar și PNL, cu toată prezența onorabilă a lui Ilie Bolojan, că nu se face primăvară cu o singură floare), acestea fie vor dispărea voluntar, fie vor fi măturate de pe scena politică la următoarele alegeri. Nici formațiuni aparent noi, dar compuse din sau având în spate tot oameni politici și nepolitici ai trecutului, AUR și POT, nu o duc mai bine iar soarta lor este la fel de incertă, mai ales că merg exclusiv pe combustibilul furiei, care arde puternic, dar ține puțin, nu se construiește nimic pe refulări și supărări.

Așa că peisajul politic este menit să se schimbe și vor avea succes cei care vor ști să răspundă mai bine așteptărilor noii generații, pentru că la următoarele alegeri parlamentare la termen cei mai mulți votanți vor fi dintre cei care s-au născut după 1989. Este un teren fertil pentru oricine are inițiativă, are ceva de spus și de construit și știe să folosească instrumentele comunicării moderne, deci fără studiouri TV, acestea din urmă la fel de desuete, cred că au fost ultimele alegeri unde posturile TV au mai avut, parțial, un cuvânt de spus.

Mulți cred că Nicușor Dan nu va reuși să atingă măcar parte din obiectivele de schimbare ale României așteptate de cei care l-au votat. Eu cred contrariul, chiar dacă atribuțiile constituționale nu îi permit președintelui să facă direct multe reforme, însăși alegerea sa este, așa cum am arătat, un fel de reformă, de schimbare a modului în care poți ajunge în cea mai înaltă funcție în stat. Marile carențe de credibilitate și lipsa unor lideri puternici și credibili în, practic, toate partidele politice reprezentate acum în Parlament, cu o singură excepție, pe care nu o voi menționa, face ca Nicușor Dan să aibă un ascendent asupra tuturor partidelor, paradoxal chiar și asupra AUR sau a unei părți dintre parlamentarii aleși pe listele acestuia.

Este o conjunctură care îmi permite să spun că după cei 5 ani de (probabil, prim) mandat prezidențial al lui Nicușor Dan, care va include și alegeri parlamentare, peste aproape 4 ani, România va arăta altfel, mai bine, mai pozitivă și mai debarasată de umbrele trecutului, care își dă sfârșitul în delirul populist din această perioadă. Desigur, nu este vorba de lucruri care se vor întâmpla de la sine, este vorba de implicare a cât mai mulți dintre cei care au tremurat înainte de 18 mai și care au mers la vot pentru ca România să nu alunece în abis, acest articol, mai mult decât o predicție, este un îndemn: haideți să facem împreună România mai bună de după Nicușor Dan!