Capturarea reglementatorilor

Capturarea reglementatorului, acele autorități și instituții publice care emit norme generice sau decizii individuale cu impact asupra uneia sau mai multor piețe, este o tentație permanentă, în orice stat în care există reglementați și există operatori economici ale căror activități pot fi influențate de aceștia. 

Aceasta este ideea principală pe care i-am transmis-o cu orice ocazie lui Nicușor Dan, care, recent, la prima sa conferință de presă anunța că imediat ce termină cu deficitul bugetar, justiția va fi principala sa preocupare. Un semnal foarte corect. 

Doar că până la justiție, care este o putere distinctă în stat, cu care președintele României are mai degrabă o relație de cooperare și de egalitate, există în cadrul puterii executive din care face parte și președintele, autorități de reglementare, care sunt obiect al capturării de către diverse grupuri de interese.

Dacă în ceea ce privește capturarea reglementatorilor sectoriali captura este mai ușor de observat și de combătut, adevărata dificultate apare în cazul autorităților administrativ-jurisdicționale, care sunt tot reglementatori, dar cu un rol de mediere sau de investigare, înainte de a se merge în justiție. 

În prezent există două autorități publice care sunt, în esență, administrativ-jurisdicționale: Consiliul Național de Soluționare a Contestațiilor și Consiliul Concurenței. Primul, CNSC, filtrează aproape toate disputele privind achizițiile publice și are un rol covârșitor în determinarea câștigătorilor contractelor cu autorități contractante. Cel de-al doilea, Consiliul Concurenței, determină, la rândul său, majoritatea covârșitoare a consecințelor încălcărilor regulilor de concurență, fie că sunt fapte reclamate de cei vătămați, fie că sunt investigații din oficiu (chiar și acestea sunt cel mai adesea bazate tot pe sesizări, informări primite de la avertizori de concurență.

Dacă în anii din urmă atât CNSC, cât și Consiliul Concurenței făceau adesea prima pagină a ziarelor, economice și nu numai, situația s-a schimbat și nu în bine începând cu perioada pandemiei. CNSC nu a mai oprit diverși ”băieți deștepți” în câștigarea unor contracte importante iar Consiliul Concurenței s-a concentrat din ce în ce mai mult pe ”peștișori”, în timp ce rechinii prosperă, inclusiv în situații care sunt în domeniul public și cu anomalii flagrante (așa cum este cazul asocierii dintre Aktor și Euro Construct Trading 98 pentru licitația de la Lotul 3 din A 0 Sud, care este într-o întârziere de aproape 3 ani inclusiv pe fondul ieșirii imediate a Euro Construct din asociere, ceea ce semnalează vizibil o situație de posibil cartel). 

CNSC și Consiliul Concurenței nu mai deranjează, or dacă nu deranjezi din această poziție, asta înseamnă nu prea îți faci treaba. Devine chiar exasperant să vezi cum ditamai instituțiile, cu instrumente puternice și personal bine calificat stau ”pe tușă”, respectiv dau bătăi de cap în general la societăți mici și mijlocii, nu ”băieților deștepți” sau marilor companii, mai ales companiile de stat și instituții publice, care, cel puțin pe zona de concurență, calcă în picioare reguli, abuzează de statutul lor și afectează operatorii privați și consumatorii. 

De ce oare se întâmplă asta? Răspunsul cel mai evident este capturarea reglementarilor respectivi de către grupuri interesate în liniștea care s-a instalat, fie că sunt din mediul politic, fie din mediul de afaceri.

Așa că, Nicușor Dan, până la justiție, uită-te dacă nu cumva reglementatorii menționați sunt capturați, parțial sau total și dă aici semnalul corect pentru că aceștia să își facă datoria iar beneficiile vor fi imediate și vor fi semnificative pentru noi toți!