Statul paralel cu economia de piață

Atacul guvernului asupra mediului privat continuă. Ordonanța de Urgență 114/2018 nu pare să fie decât vârful unui aisberg care își propune să scufunde economia României și să îi ducă în abisuri pe întreprinzători și pe consumatori.

Un exemplu de atac, direct, nejustificat și extrem de nociv este și Ordinul Președintelui ANAF 3236/2018 prin care comercianții en gros de produse petroliere – benzină, motorină, GPL – nu mai pot funcționa decât dacă dețin propriul depozit, în proprietate sau închiriat.  Din condei, din simpla eliminare a posibilității ca și intermediarii fără depozite proprii să acționeze în această piață, numărul operatorilor se reduce de la peste 1000 la doar 5 (cinci). Cine sunt cei 5 norocoși? OMV, Lukoil, Rompetrol plus alte 2 firme, care se aprovizionează toate, în mare parte, cu gaz provenit din Rusia.  Construcția unui depozit este scumpă, având în vedere și natura produselor vizate, dintre care unele, așa cum este gazul petrolier lichefiat, trebuie ținute permanent sub presiune.  Cât despre închiriere, aceasta nu este, din păcate, o opțiune, având în vedere lipsa de pe piață a unor de astfel de capacități.

Astfel, într-o mișcare fără precedent (dar care s-ar putea repeta și în alte sectoare), Statul Român elimină din piață 99% dintre operatori, sub motivul că în acest fel ar fi combătută evaziunea fiscală. Asta în condițiile în care evaziunea fiscală nu se poate realiza decât, eventual, la poarta rafinăriiilor care furnizează produsele petroliere, deoarece acciza este încasată de Stat acolo, prin reținere la sursă. Deci motivul invocat este mai degrabă un pretext.

Ordinul Președintelui ANAF cu nr.3236/27.12.2018 a fost emis după ce o dispoziție cu conținut identic, conținută în Ordinul Președintelui ANAF nr.1960/2018 fusese suspendată prin câteva zeci de decizii ale curților de apel din toată țara, de la București la Oradea, la cererea celor afectați.  Practic, toate instanțele sesizate au decis suspendarea ordinului 1960/2018 al ANAF, o unanimitate rar întâlnită în instanțele judecătorești din România, ceea ce arată arbitrariul dispoziției ANAF.

În statul (paralel cu economia de piață și cu principiile democrației) pe care par să îl construiască cei aflați vremelnic la guvernare, articolul 135, alineat (1) din Constituția României – ”Economia României este economie de piaţă, bazată pe libera iniţiativă şi concurenţă” pare să fi fost abrogat sau nu mai are, oricum, nicio importanță.  Este același stat care ar fi trebuit, conform alineatului (2), litera a) din același articol 135 al Constituției României ”[…] să asigure: a) libertatea comerţului, protecţia concurenţei loiale, crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producţie”.

Prin eliminarea unui număr considerabil de furnizori de produse petroliere este redusă drastic și concurența pe piața de profil, în detrimentul consumatorilor, aspect sesizat de altfel de către Consiliul Concurenței, care a solicitat ANAF să reconsidere eliminarea intermediarilor fără capacități proprii de depozitare. În condițiile în care vor rămâne doar o mână de furnizori, este inevitabil ca prețurile pentru consumatorii finali să crească, după cum va fi mai ușor pentru cei rămași să își coordoneze tacit sau intenționat comportamentele pe piață.