Despre prescriptia aplicarii amenzilor prevazute de Legea concurentei
Prin OUG nr.31/2015 au fost modificate mai multe prevederi ale Legii concurentei nr.21/1996, republicata dar printre cele mai importante este una care nu iese deloc in evidenta: o modificare de nuanta, care schimba insa in totalitate sensul unui articol.Astfel, au fost modificate alineatele (1) si (2) ale art.62, care se refera la intreruperea termenelor de prescriptie pentru aplicarea de sanctiuni contraventionale pentru incalcarea normelor substantiale ale Legii concurentei, astfel:”(1) Orice actiune intreprinsa de catre Consiliul Concurentei in scopul unei examinari preliminare sau in scopul investigarii unei incalcari a legii sau in scopul declansarii unei investigatii intrerupe cursul termenelor de prescriptie prevazute la art. 61. Intreruperea termenului de prescriptie produce efect de la data comunicarii actiunii intreprinse de catre Consiliul Concurentei, facuta catre cel putin un operator economic sau o asociatie de operatori economici care a participat la savarsirea incalcarii legii. (2) Actiunile ce pot fi intreprinse de catre Consiliul Concurentei si care intrerup cursul termenului de prescriptie includ, in principal, urmatoarele: a) solicitari de informatii, in scris; b) ordin al presedintelui Consiliului Concurentei de declansare a unei investigatii; c) desfasurarea de inspectii; c) inceperea procedurilor legale. d) comunicarea raportului de investigatie.”
La prima vedere este vorba de mici “ajustari” ale prevederilor legale. De fapt, modificarea este radicala si este esentialaAstfel, anterior intrarii in vigoare a OUG nr.31/2015, termenul de prescriptie putea fi intrerupt doar pentru cauze si actiuni anterioare deschiderii investigatiei si cel mai tarziu la data declansarii investigatiei – inclusiv ordinul de declansare a investigatiei avea efectul de a intrerupe termenul de prescriptie. Ulterior insa, ceasul continua sa ticaie implacabil, impotriva Consiliului Concurentei – prescriptia curge intotdeauna impitriva cuiva, in acest caz impotriva autoritatii publice care are la dispozitie un termen suficient, de pana la 5 ani, pentru a finaliza investigatia.
In cele ce urmeaza, va prezint o analiza detaliata a mecanismului prescriptiei, anterior intrarii in vigoare a OUG 31/2015, argumentand si de ce actualul regim, desi este aliniat cu prevederile echivalente din Regulamentul (CE) 1/2003, este gresit din punctul de vedere al duratei rezonabile a unei investigatii si al eficientei care trebuie sa guverneze activitatea Consiliului Concurentei.
Astfel, in regimul legal anterior datei de 30 iunie 2015, data de la care intreruperea prescriptiei opera era aceea a comunicarii unei cereri de informatii sau a ordinului de declansare a investigatiei cel putin unei intreprinderi dintre cele care participasera la presupusa incalcare a legii – art.62, alineat (1), teza a II-a -, iar intreruperea avea efecte fata de toate intreprinderile implicate – alineat (3) al art.62 din Legea concurentei. >Termenul care incepe sa curga dupa intreruperea prescriptiei – atat inainte cat si dupa OUG 31/2015 – este identic cu cel initial, prevazut la art.61, alineat (1) din Legea concurentei – 5 ani, in cazul unei incalcari a prevederilor art.5, alineat (1) din Legea concurentei.>Legea concurentei prevede, in alineatul (4) al art.62 si existenta unui maxim specialal termenului de prescriptie care, cu toate intreruperile care ar putea avea loc, nu va putea depasi dublul termenului initial.>Desi alineatul (4) al art.62 foloseste expresia “un nou termen” care curge dupa intreruperea prescriptiei, este de principiu ca pot exista mai multe intreruperi ale prescriptiei, anterioare deschiderii investigatiei, cu conditia ca, in final, termenul maxim constand in dublul termenului de prescriptie (6 ani sau 10 ani, dupa caz), sa nu fie depasit. Acest lucru se poate intampla, de exemplu, atunci cand faptele potential anticoncurentiale sunt descoperite in cadrul sau la finalul unei investigatii utile de cunoastere a pietei – desfasurate in baza art.25, alineat (1), litera g) din Legea concurentei – sau al realizarii unor analize preliminare, in baza art.25, alineat (2) din Legea concurentei. Cererile de informatii trimise in cadrul unor astfel de proceduri sunt in masura sa intrerupa termenele de prescriptie, astfel incat, odata cu declansarea unei investigatii de caz, autoritatea de concurenta sa aiba la dispozitie o perioada de timp suficienta – de pana la 5 ani, in cazul incalcarii art.5, alineat (1) din Legea concurentei – in care sa cerceteze in ce masura indiciile privind posibile fapte anticoncurentiale se confirma, iar aplicarea unei sanctiuni devine necesara.>Comparatie intre intreruperea prescriptiei sub regimul Legii concurentei din Romania si intreruperea prescriptiei in regimul dreptului comunitar al concurentei. Inaplicabilitatea in speta a Regulamentului nr. 1/2003.Extrem de important pentru buna intelegere a modalitatii in care pot fi intrerupte termenele de prescriptie pentru posibilele fapte anticoncurentiale este faptul ca, in ceea ce priveste faptele carora li se aplica doar prevederile Legii concurentei la nivel national, cauzele de intrerupere puteau fi plasate in timp doar anterior deschiderii investigatiei sau, cel mai tarziu, sa fi coincis ca moment cu data deschiderii investigatiei, prin Ordin:>Prevederile din Legea nationala a concurentei erau diferite fata de prevederile art. 25, alineat (3) din Regulamentul nr.1/2003 al Consiliului din 16 decembrie 2002, privind punerea in aplicare a normelor de concurenta prevazute la articolele 81 si 82 din Tratat:>“Orice actiune intreprinsa de Comisie sau de autoritatea de concurenta dintr-un stat membru in scopul examinarii sau investigarii unei incalcari intrerupe cursul termenului de prescriptie pentru aplicarea amenzilor sau a penalitatilor cu titlu cominatoriu.“ >Asadar, in regimul Regulamentului nr. 1/2003, era si este act interuptiv de prescriptie orice act ce are scopul de examinare sau investigare, indiferent de momentul procedural in care are loc, deci indiferent daca este inainte, in momentul sau dupa momentul declansarii investigatiei, spre deosebire de Legea nationala a concurentei, unde, anterior datei de 30 iunie 2015, erau acte interuptive de prescriptie doar actele de examinare preliminara sau cele necesare pentru declansarea unei investigatii, deci doar actele procedurale anterioare declansarii investigatiei sau, cel mai tarziu, declansarea investigatiei prin ordin.>Trebuie avut in vedere ca regimul juridic al prescriptieieste intotdeauna imperativ, iar cauzele de intrerupere a acestora sunt prevazute tot imperativ si limitativ prin dispozitiile legale emise in acest scop. Calcularea termenelor de prescriptie si cauzele de intrerupere nu pot fi, astfel, intrepretate extensiv, prin analogie, ci stricto sensu. >
Ratiunea institutiei prescriptiei. Principiul duratei rezonabile a investigatiei si asigurarea scopului aplicarii de sanctiuni contraventionale in materia concurentei.Termenul de prescriptie de 5 ani de dupa declansarea unei investigatii, prevazut de art.61, alineat (1), litera b) din Legea concurentei este un termen mai mult decat suficient pentru analizarea si dovedirea existentei unor fapte anticoncurentiale, oricat de complexe ar fi acestea. >Prevederea in lege a unui astfel de termen reprezinta aplicarea concreta a principiului duratei rezonabile pentru finalizarea unei investigatii cu privire la posibile fapte anticoncurentiale. >Este de principiu si este general admis ca investigatiile autoritatilor de concurenta trebuie sa fie finalizate in termene cat mai scurte, in vederea asigurarii unei actiuni si interventii prompte si eficiente in piata a acestora, daca este probata existenta unor fapte anticoncurentiale. >Scopul final al sanctiunilor in materia dreptului concurentei, aplicabile in cazurile de fapte neconcurentiale, este acela de asigurare a unei corectari rapide a situatiei anticoncurentiale, precum si acela de prevenire a unor noi incalcari prin popularizarea in piata a exemplului sanctiunilor aplicate. >Altminteri, in afara acestor scopuri de corectare prompta si preventie prin puterea exemplului, aplicarea de sanctiuni dupa o perioada considerabila de la data savarsirii presupuselor incalcari nu mai are decat efectul de a pune costuri inutile si impovaratoare in sarcina intreprinderilor care intre timp si-au corectat sau clarificat demult comportamentul de piata.>Din acest punct de vedere, faptul ca termenul de prescriptie prevazut de art.61, alineat (1), litera b) din Legea concurentei nu poate fi intrerupt dupa declansarea investigatiei si comunicarea ordinului de investigatie este firesc si este conform cu principiul enuntat. >Cateva concluzii:>- toate cauzele finalizate de Consiliul Concurentei si in cadrul carora investigatiile au durat mai mult de 5 ani de la data declansarii, pana la aparitia OUG nr.31/2015 (30 iunie 2015), sunt afectate de prescrierea dreptului Consiliului Concurentei de a mai aplica sanctiuni pecuniare: este vorba de, probabil, mai toate investigatiile care privesc piata vopselurilor, unde Consiliul Concurentei a anuntat recent aplicarea de sanctiuni, ca si de investigatiile privind Metro, Real, Selgros, Mega Image si unii furnizori ai acestora, pentru care sanctiunea a fost emisa la inceputul acestui an. Prescriptia a operat automat, astfel incat aplicarea de sanctiuni nu este posibila nici daca intreprinderile isi recunosc fapta – aceasta poate fi anticoncurentiala dar nu mai pot fi aplicate amenzi ci, eventual, pot fi impuse doar masuri corective. >- de lege ferenda, se impune revenirea la forma anterioara OUG 31/2015, in ceea ce priveste art.62 din Legea concurentei, astfel incat sa se evite durate excesive ale investigatiilor, cu costuri pentru intrepinderi si lipsa de eficienta pentru Consiliul Concurentei.
Conform Orientarilor CE privind conceptul de efect asupra comertului din articolele 81 si 82 din Tratat (2004/C 101/07).
Sorry, the comment form is closed at this time.