Angajamente si…angajamente la Consiliul Concurentei
In ultima vreme Consiliului Concurentei a fost implicat intr-un numar destul de mare de angajamente, procedura prin care intreprinderile isi asuma obligatia de a isi schimba comportamentul pe piata iar Consiliul Concurentei nu mai duce pana la capat investigatia, care poate rezulta – sau nu – in identificarea unei fapte anticoncurentiale si in aplicarea unei amenzi.Angajamentele sunt specifice dreptului concurentei din Uniunea Europeana si au in vedere, printre altele: mai ales finalizarea mai rapida a unei investigatii (angajamentele trebuie propuse cat mai curand dupa declansarea unei investigatii) si existenta unor comportamente care afecteaza consumatorii dar despre care nu se poate spune cu certitudine ca sunt anticoncurentiale. Daca prima conditie este relativa – oportunitatea angajamentelor este realizata de Consiliul Concurentei in functie de gradul de incarcare din orice moment – gravitatea faptei investigate atarna foarte mult in balanta. Astfel, faptele de cartel sunt excluse din start de la posibilitatea de a beneficia de angajamente (cu observatia ca aceasta limitare exista doar in normele de aplicare emise de Consiliul Concurentei, nu si in art.47 din Legea concurentei, astfel ca limitarea este discutabila, cel putin din punct de vedere formal). Conform art.6.1 din Instructiunile Consiliului Concurentei privind angajamentele “Procedura de angajamente se aplica, de regula, pentru incalcari mai putin grave ale legii sau incalcari grave sub forma unor intelegeri anticoncurentiale verticale, precum si in cazuri de abuz de pozitie dominanta, atunci cand este posibila restabilirea rapida a mediului concurential normal“.Subliniez ca angajamentele nu sunt – si nu trebuie sa fie privite ca – o iertare a unei intreprinderi de o eventuala raspundere contraventionala. Fiind o procedura exceptionala (aspect subliniat in normele de aplicare), angajamentele trebuie sa indeplineasca multe conditii, de forma dar mai ales de fond, pentru a putea fi acceptate. Printre altele, sunt acceptabile doar “angajamentele care, cel putin, inlatura situatia ce a condus la declansarea investigatiei si care contribuie, suplimentar, la protectia concurentei. Angajamentele trebuie sa elimine in intregime problemele de concurenta si posibilitatea repetarii acestora si trebuie sa fie complete, eficiente din toate punctele de vedere si sa poata fi puse in aplicare in mod efectiv, intr-o perioada scurta de timp“.Am facut aceasta introducere, necesara pentru cei care nu sunt familiarizati cu procedura de angajamente care, asa cum spuneam, nu se aseamana cu nimic altceva din sistemul de drept romanesc. Ce vedem insa in practica din 2015 a Consiliului Concurentei?
Asa da!Pe de o parte, angajamente care se incadreaza in conditiile restrictive prevazute de norme, asa cum este cazul, de exemplu, angajamentelor de pe piata de distributie a gazului petrolier lichefiat (GPL), cu o situatie particulara a liderului de piata, Rompetrol. Astfel, pana in prezent, acordurile verticale dintre 4 distribuitori de GPL au trecut prin filtrul Consiliului Concurentei – Bulrom, Eurogenetic, Rompetrol si Sistemgas.
De asemenea, se incadreaza in categoria procedurilor de succes din 2015, angajamentele propuse de Orange, Vodafone, Telekom si RCS & RDS in cadrul investigatiei pe fiecare din pietele relevante ale serviciului de terminare a apelurilor la punctele mobile ale retelelor de comunicatii electronice operate de fiecare din aceste intreprinderi si aprobate tot recent de catre Consiliul Concurentei. Acestea au meritul ca acopera o zona care nu a putut fi acoperita de catre reglementator – ANCOM – in momentul reducerii nivelului tarifelor de terminare a apelurilor si anume discriminarea intre nivelul tarifelor autofurnizat si cel aplicabil altor operatori. Prin angajamentele acceptate de catre Consiliul Concurentei, barierele tarifare intre retele ar trebui sa se prabuseasca.
Asa nu!Un set de propuneri de angajamente care mi-au atras atentia sunt cele propuse de catre GlaxoSmithKline Romania (GSK) in cadrul investigatiei privind un posibil abuz de pozitie dominanta declansata de catre Consiliul Concurentei in decembrie 2013 cu privire la refuzul de livrare al unor medicamente esentiale pentru bolnavii cronici (cum sunt cei de astm).Citind aceste angajamente, va marturisesc ca nu mi-a venit a crede ochilor ce vad (sunt inca disponibile aici). Pe scurt, propunerile GSK nu au nici in clin, nici in maneca cu ceea ce ar trebui sa fie niste angajamente valabile si serioase! Printre altele:- propunerile GSK par sa aiba la baza faimosul adagiu al lui Farfuridi – “ori sa se revizuiasca, primesc! Dar sa nu se schimbe nimica; ori sa nu se revizuiasca, primesc! dar atunci sa se schimbe pe ici pe colo, si anume in punctele… esentiale” – I.L. Caragiale, O scrisoare pierduta, Actul III, scena I. Adica, GSK se ofera sa schimbe…nimic. In locul unui angajament simplu si direct care ar fi fost, probabil, de formula “ne angajam sa efectuam livrarea oricarui medicament cu privire la care ne aflam in pozitie de monopol/dominanta pe piata datorita exclusivitatii oferite de brevete si a lipsei unor substituti apropiati in cantitatile necesare pentru acoperirea cererii pacientilor romani, in conditii de transparenta si obiectivitate in ceea ce priveste distribuitorii“, GSK propune un mecanism pentru care Kafka insusi ar fi invidios: un noian de proceduri, selectii, comitete si comitii, un vot (da, chiar si asa ceva, desi nu se alege nimic) sub care ramane intacta, solida si nezdruncinata practica care face obiect al investigatiei. Or, conform Instructiunilor Consiliului Concurentei, angajamentele trebuie sa fie simple, usor de aplicat si monitorizat, sa conduca la eliminarea in intregime a problemei de concurenta si sa evite repetarea acesteia, asa cum au facut cei 4 operatori de telefonie mobila in exemplul de mai sus.- propunerile GSK se refera doar la medicamentele care au fost obiect al plangerii initiale, ceea ce este inexplicabil deoarece investigatia autoritatii si, in mod corespunzator procedura de angajamente, ar fi trebuit sa se refere la orice produs al GSK care se va afla in viitor in aceeasi pozitie cu cele 2 medicamente mentionate – Seretide si Avodart. Investigatia autoritatii de concurenta, chiar declansata in urma unei plangeri, nu are ca obiect rezolvarea situatiei particulare sesizate (nu se aplica principiul disponibilitatii, ca in instanta de judecata), ci al unui context de piata si al distorsiunilor concurentiale generate de acesta.- propunerile GSK contin aspecte care sunt flagrant anticoncurentiale: obligatia distribuitorilor de a “transmite” o parte a discounturilor primite catre farmacii (Consiliul Concurentei a sanctionat recent astfel de acorduri, pe mai multe piete), limitarea distribuitorilor doar la cei cu care GSK se afla in prezent in relatii contractuale (se ridica astfel o bariera de intrare artificiala si sunt discriminati distribuitorii care nu distribuie in prezent alte produse ale GSK) sau limitarea posibilitatii farmaciilor de a isi alege furnizorul care in orice moment ofera cele mai bune conditii. Exemplele pot continua, acestea sunt doar cele mai evidente. Or, este de principiu si in afara oricarei discutii ca prin angajamente nu poate fi adoptat un model de afaceri care este, la randul sau, prin alte prevederi, anticoncurential. – propunerea GSK de a avea “cel putin 3 distribuitori” este redundanta, in conditiile in care art.799, alineat (6) din Legea 95/2006 privind reforma in domeniul sanatatii impune deja aceasta obligatie pentru medicamentele decontate de Casa Nationala de Asigurari de Sanatate (?!). Nu poate forma obiect al unui angajament serios, care are menirea sa inchida o investigatie, obligatia de a respecta ceva ce este deja…obligatoriu! Mai mult (mai rau, de fapt), desi art.799, alineat (6) nu prevede ca un producator ar putea sa conditioneze obligatia reala de aplicarea mecanismului kafkian propus de catre GSK, de altfel un mecanism aflat in mod evident sub controlul acesteia. Adica, in realitate, GSK adauga la lege si conditioneaza aplicarea legii, ceea ce este inacceptabil. Este total inexplicabil, pentru mine, de ce Consiliul Concurentei a acceptat prima facie astfel de propuneri. Consiliul poate finaliza investigatia, cu sau fara aplicarea unei sanctiuni, si poate impune masuri corective/recomandari, astfel incat mediul concurential sa fie restabilit.
In concluzie, angajamentele raman un instrument puternic aflat la indemana autoritatii de concurenta dar este necesara atentie maxima pentru ca acestea sa nu fie decredibilizate prin folosirea lor in imprejurari nepotrivite sau prin acceptarea de obligatii superficiale, facute jocandi causa (fara intentii serioase) sau pur potestative (la discretia celor care le propun).
Sorry, the comment form is closed at this time.