Nu exista niciun drept legal la fumat!
…Dar exista dreptul la viata si dreptul la sanatate ale tuturor: fumatori sau nefumatori.
Am decis sa scriu acest material dupa ce am auzit, repetat de mai multe ori, de catre reprezentantii si sustinatorii industriei tutunului, ca fumatorii ar fi titularii unui adevarat drept. Acesta ar include atat libertatea fumatorului de a-si practica acest tip de comportament, cat si dreptul sau de a face asta cam pe oriunde vrea. Din reflex de jurist, m-am intrebat imediat daca exista, intr-adevar, asa ceva si am inceput sa cercetez legislatia in domeniul drepturilor din scoarta in scoarta. Nu a fost usor, iar rezultatul a fost atat de limpede, ca am mai facut o verificare (arareori exista in drept o situatie perfect clara): nicaieri nu exista consacrat un astfel de drept.Am inteles atunci ca asa-zisul drept al fumatorilor este o pretentie, o lozinca si un instrument folosit de catre industria tutunului pentru a-si justifica comertul cu moarte. Doar traim intr-o epoca a drepturilor de toate felurile si pentru toata lumea.In cele ce urmeaza, voi arata de ce un drept la practicarea fumatului nici macar nu poate sa existe, intr-o societate normala si preocupata de propria sanatate.In primul rand, trebuie spus ca orice drept este consacrat legislativ iar cele mai importante dintre drepturi se regasesc in Constitutia Romaniei si in Conventia Europeana a Drepturilor Omului (CEDO). Celelalte, cele care nu se regasesc in legislatia de baza, sunt simple interese, care, la randul lor, pot fi legitime sau nu. Interesele legitime se bucura si ele de de protectie legala, cata vreme nu vin in contradictie cu drepturile consacrate expres in legislatie. Fumatul nu este nici o nevoie naturala a omului, nici o necesitate obiectiva. In aceste conditii si avand in vedere nocivitatea dovedita, este evident ca fumatul nu se poate bucura de nici o protectie legala.Pe de alta parte, comportamentul fumatului in orice loc cu acces public vine in contradictie cu drepturi recunoscute expres de Constitutie, in principal cu dreptul la viata si integritate fizica si psihica (art.22 din Constitutie), dreptul la ocrotirea sanatatii (art. 34 al legii fundamentale) si cu libera ciculatie a persoanelor (art.25 din Constitutie). Putem adauga si protectia copiilor si tinerilor, prevazuta ca drept fundamental de art.49 din Constitutia Romaniei.Dreptul la viata si dreptul la ocrotirea sanatatii sunt valabile atat pentru fumatorii activi, cat si pentru nefumatori, care nu trebuie sa fie expusi, pasiv, la efectele cauzate de fumul de tigara (10% din decesele cauzate anual de fumat privesc nefumatorii, iar acestia sunt si victima unui numar mare de imbolnaviri cauzate din aceeasi sursa). In dezbaterile care privesc intrarea Romaniei in zona de normalitate prin interzicerea fumatului in spatiile publice, sustinatorii industriei tutunului se repliaza imediat pe un alt aliniament si invoca faptul ca fumatorii ar avea, cel putin, dreptul sa isi practice comportamentul in locurile accesibile publicului. Oare asa sa fie? In locurile publice se afla – si au, in egala masura dreptul sa se afle, prin prisma libertatii de miscare consacrate de art.25 din Constitutia Romaniei – atat fumatori, cat si nefumatori. Daca primii ar putea, in mod legal, sa practice comportamentul fumatului in aceste spatii, semenii si egalii lor in drepturi – nefumatorii – ar fi in situatia in care fie ar suferi efectele fumatului pasiv (si atunci ar fi incalcat dreptul lor la ocrotirea sanatatii si chiar dreptul la viata), fie s-ar abtine de a mai intra si sta in astfel de spatii (si astfel ar fi incalcata libertatea lor de miscare). Cum spune principiul logic: tertium non datur = nu exista alternativa. Asta inseamna ca, indiferent de deznodamant, un drept legitim si recunoscut al unor cetateni romani este incalcat prin protejarea de catre lege a unui obicei care nu face si nici nu poate face obiectul unui drept recunoscut de lege.Desigur ca regula cea mai simpla si fireasca pentru a rezolva o astfel de coexistenta ar fi ca fumatorii sa se abtina pur si simplu, deoarece nefumatorii nu au de la ce sa se abtina – eventual doar sa nu mai respire, iar asta nu se poate, pur si simplu.In prezent, Legea nr. 349/2002 care poarta (culmea!) titulatura de lege “pentru prevenirea si combaterea efectelor consumului produselor din tutun” pretinde ca ii protejeaza atat pe fumatori cat si pe nefumatori de efectele tutunului, cand, de fapt, protejeaza comportamentul fumatului! Ca lucrurile sa fie si mai nefiresti, Legea nr.349/2002 prevede amenajarea de spatii separate pentru fumatori si pentru nefumatori. Deci, nu previne si nu combate nimic ci, mai mult, ofera conditii optime pentru ca un comportament cu consecinte mortale sa fie practicat liber. Aparenta solutie “solomonica” oferita de legea romana duce la situatii absurde, in care ar trebui ca un grup de prieteni iesiti in oras sa se separe in doua grupuri si sa stea la mese separate. Vorba unora dintre prietenii industriei tutunului: “nu iti convine, nu intri”. Daca adaugam la asta si faptul ca, din comoditate/ignoranta multi patroni de localuri lasa fumatul la liber, chiar daca fumatorii sunt un grup minoritar de clienti (in Romania fumatorii reprezinta cel mult 30% din populatie, chiar daca s-ar putea sa credeti ca sunt mai multi), rezulta ca majoritatea covarsitoare nu are ce face decat fie sa accepte modalitatea de “segregare” artificiala, fie sa accepte sa fie otravita si sa isi puna in pericol sanatatea si viata. Mergand mai departe pe linia de argumente in favoarea unui asa-zis drept la practicarea fumatului, m-am gandit si va supun atentiei aceasta situatie: daca fumatul ar avea drept de cetate, atunci ar trebui recunoscut acelasi drept si altor comportamente, mai mult sau mai putin nocive: de la tipat in locurile publice, la efectuarea unor nevoi fiziologice sau ticuri nervoase (de exemplu, scuipatul pe jos). Pe o scara a periculozitatii comportamentelor oamenilor, toate acestea nici nu pot fi comparate cu fumatul. Cu toate acestea, daca veti tipa intr-un local, veti fi dat pana la urma afara iar daca scuipati pe jos, patronul va va expulza cat ai zice peste. Și atunci de ce oare fumatul – un comportament care aduce pur si simplu moarte, nu doar disconfort celor din jur – este tolerat si, iata, chiar protejat de legea in vigoare? Este un paradox care mai multe explicatii dar cea mai importanta este ca de pe urma comportamentului nociv au multi de castigat si se fac afaceri de miliarde de euro, in vreme ce de pe urma altora nu pot fi obtinute castiguri materiale – oricum, nu castiguri semnificative. Deci, interesul material conduce, dar este vorba de un interes cinic, pana la a fi morbid. Similar fumatului, prin dependenta pe care o da si prin efectele mortale, este consumul de droguri gen heroina dar in vreme ce consumul si chiar comertul cu droguri sunt interzise, consumul si comertul tutunului sunt permise si chiar protejate de legea romana in vigoare. Singura diferenta intre ele este ca fumatul ucide ceva mai incet – desi, pe de alta parte, fumatul afecteza mai multe organe, iar cauzele de deces sunt, astfel, multiple. Va dati seama cat de mare este absurdul si ca o astfel de abordare legislativa este ca in romanul Fahrenheit 451 (1953, autor Ray Bradbury), unde pompierii se ocupau de fapt sa puna focul, nu sa il stinga?O situatie particulara, cu efecte grave, este aceea a celor care lucreaza in spatii in care fumatul este permis, fara ca aceste locuri de munca sa fie incluse, asa cum ar trebui, in categoria conditiilor de munca speciale. Conform Legii nr.263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, locurile de munca cu conditii special sunt cele “unde gradul de expunere la factorii de risc profesional sau la conditiile specifice unor categorii de servicii publice, pe durata a cel putin 50% din timpul normal de munca, poate conduce in timp la imbolnaviri profesionale, la comportamente riscante in activitate, cu consecinte grave asupra securitatii si sanatatii in munca a asiguratilor“. Definitia perfecta a localului unde se fumeza! Desi ospatarii, barmanii si alti angajati ai cafenelelor si barurilor unde se fumeaza sunt expusi masiv si constant efectelor associate fumatului pasiv, angajatorii nu platesc contributii suplimentare de asigurari sociale, nu acorda concediu suplimentar si nu iau niciuna din masurile necesare privind starea de sanatate a acestor angajati. Angajatilor expusi la fum de tigara in timpul programului de munca li se spune, ca si altor cetateni ai Romaniei “accepti si taci din gura sau pleci”! Iar autoritatile statului roman, de la Inspectia Muncii la Parlament si Guvern se remarca printr-o tacere asurzitoare!
Lucrurile sunt clare, deci: fumatul nu este o activitate care poate sa se bucure de cea mai mica protectie legala. Asa cum nu exista dreptul oricui de a purta o arma, din temerea ca aceasta ar putea fi folosita impotriva unor semeni, tot asa nu poate exista, in mod legitim, dreptul oricarei persoane de a se otravi si de a otravi, in acelasi timp, pe cei din jurul sau. La purtatul armei interdictia instituita are in vedere un risc care se materializeaza rar (conform experientei tarilor unde un astfel de drept exista, asa cum este cazul SUA), in vreme ce in efectele nocive produse de fumatul activ si de cel pasiv sunt certe.Probabil ca toate rationamentele descrise de mine mai sus au fost si in mintea tuturor legiuitorilor care, in toate tarile europene (toate statele membre ale UE si chiar state din afara Uniunii, cum sunt Turcia si Rusia) au interzis complet fumatul in TOATE spatiile publice inchise, in toate mijloacele de transport in comun si in toate locurile de munca si chiar in spatii in aer liber, daca acestea au destinatia de loc de joaca sau de recreere. Toate tarile din Europa si multe altele de pe alte continente au realizat ca nu orice comportament poate fi practicat in public, mai putin Romania, care a ramas un fel de “paradis” al fumatului si unde nefumatorii sunt, de facto, cetateni de categoria a II-a, al caror drept la sanatate este incalcat cu binecuvantarea autoritatilor si unde legea protejeaza ceva ce nu poate si nu trebuie sa fie protejat: fumatul. Diferenta intre Romania si toate celelalte tari este socant de mare, ne plaseaza cu siguranta in afara lumii civilizate (cu toate pretentiile noastre) si ne face sa fim un fel de Coree de Nord, intr-o mare de tari unde interesul fata de sanatatea cetatenilor au invins interesele producatorilor de tigari. Știu ca voi deranja, dar trebuie sa spun lucrurilor pe nume: indiferenta autoritatilor romane si situatia jalnica in care se afla drepturile nefumatorilor si cele ale fumatorilor din Romania are aproape sigur o baza veche si bine-cunoscuta: coruptia.Dupa cum spune Anna Gilmore, profesor universitar de Sanatate Publica in Marea Britanie: “Gradul in care industria tutunului exercita influenta asupra procesului de formare a politicilor publice depinde de gradul in care decidentii sunt receptivi la tacticile lor de lobby. E imposibil sa discutam despre controlul tutunului fara a vorbi despre coruptie. In Europa, prevalenta fumatului tinde sa fie mai mare in tarile cu nivel mai mare de coruptie”.
Acum ca am lamurit ca asa-zisul “drept la fumat” este doar un nume pretentios pentru interesele mercantile ale industriei tutunului, ce facem? Ramanem sa “plutim” in aceasta situatie de tara de mana a 2-a, cu cetateni “segregati” artificial, cu copii expusi la fumat in familie si in societate si care incep si ei sa fumeze la varste fragede?
Sau realizam ca este nevoie doar de o mica modificare legislativa si de o doza medie de normalitate pentru a produce o mare si necesara revolutie?
Sorry, the comment form is closed at this time.