Ce facem cu avocatii?

“First, let’s deregulate all the lawyers!“

Lumea avocatilor a inceput anul 2014 sub semnul framantarilor, protestelor si dezbaterilor provocate de o decizie adoptata la mijlocul lunii decembrie 2013 de catre Consiliul National al Uniunii Barourilor din Romania prin care au fost aduse mai multe limitari modalitatilor in care avocatii isi pot promova activitatea profesionala prin mijloace de comunicare in masa.  Primul semn de intrebare – care este in principiu justificat – este de ce aceasta reglementare a fost adoptata fara o serioasa consultare a celor vizati si pe care reglementarea spune ca vrea sa ii protejeze?  È˜tiu conducatorii profesiei ce este bine si ce este rau pentru avocati iar acestia nu ar putea sa discearna?  Ar suna prost pentru o profesie care doreste sa fie si nobila si liberala. Profesia de avocat apartine tuturor celor care o practica si nu este bine sa fie impuse reguli “de sus in jos” chiar daca acestea invoca chiar interesul profesiei.  Spre deosebire de unii confrati si de alti comentatori eu consider ca modalitatile de promovare ale avocatilor trebuie sa evite unele formule devenite adevarate clisee in ultimii ani: anuntarea publica a tranzactiilor in care au fost implicati avocatii, clamarea unor succese (care uneori nici nu apartin in mod real celor care le anunta) si, in general, un mod de promovare caracterizat prin foarte multa emfaza, ditirambe si hiperbola.  Cel putin in lumea avocatilor specializati in dreptul afacerilor asemenea manifestari sunt atat nepotrivite pe cat sunt de inutile: in aceasta zona vestile bune circula aproape la fel de repede ca vestile rele. Promovarea avocatilor s-a transformat insa in mare masura intr-o competitie a laudei de sine care nu spune prea multe despre adevaratele ierarhii profesionale si nu ofera o informare corecta a clientilor.  Promovarea a devenit un fel de karaoke, in care persoane cu si fara talent se intrec dar nu comunica de fapt mai nimic.  UNBR nu poate insa si nu trebuie sa controleze prin reguli rigide modul in care avocatii inteleg sa se promoveze. Cele mai multe dintre prevederile emise in decembrie sunt contrare regulilor de concurenta, in sensul in care impiedica accesul potentialilor clienti la informatii si posibilitatea ca avocatii nou intrati in profesie, mai putin cunoscuti, sa isi promoveze calitatile si serviciile, inclusiv preturile pentru acestea.  Nu poti interzice, in era internetului si a economiei digitale, promovarea prin intermediul unor pagini web ale unor terte parti. Este absurd ca barourile din Romania sa vrea sa se lupte cu Google, Microsoft sau LinkedIn.  Este ridicol sa soliciti ca brosurile de prezentare ale avocatilor sa fie supuse aprobarii prealabile a baroului din care face parte avocatul. Din astfel de reguli eu inteleg ca in cadrul profesiei – liberale – a avocatilor a fost re-infiintata cenzura.  Nu e bine. Problemele reale ale profesiei de avocat tin de fapt de excesul de reglementare, ca si de lipsa curajului de a moderniza aceasta profesie in ton cu timpurile in care traim si de a o deschide complet concurentei si regulilor economiei de piata.  Profesia de avocat nu tine pasul cu timpurile si daca nu se reinventeaza in urmatorii ani avocatii vor avea mari probleme pe piata. In primul rand avocatii si cei din conducerea barourilor trebuie sa realizeze ca aceasta profesie, ca orice alta activitate economica, este o afacere. Da, o afacere, un cuvant socotit din pacate tabu, ca ceva care ar sifona prestigiul profesiei, vazuta mai degraba ca o arta si ca un auxiliar important al justitiei. Desigur ca profesia de avocat impune multe indemanari si aptitudini. Desigur ca are un rol in procesul justitiei. Dar inainte si dincolo de toate este o activitate economica si, deci, o afacere.  Cel putin din perspectiva dreptului concurentei jurisprudenta Curtii Europene de Justitie de la Luxemburg incadreaza fara nici un dubiu si pe buna dreptate activitatea avocatilor in sfera notiunii de intreprindere.  Ca oameni de afaceri/intreprinzatori, avocatii trebuie sa se organizeze, sa actioneze si sa evolueze in functie de piata si folosind toate instrumentele specifice acesteia, inclusiv cele privind marketingul si publicitatea.  Asa cum bine spun Clifford Winston, Robert Crandall si Vikram Maheshri  in cartea lor – “First thing we do, let“First thing we do, let’s deregulate all the lawyers”  – esential este ca profesia de avocat sa fie dereglementata, nu incarcata cu reguli care sunt contraproductive si contrare interesului membrilor profesiei si intereselor clientilor avocatilor.  Iar Clifford Winston si colegii sa se refera la profesia de avocat din Statele Unite ale Americii, cu mult mai moderna decat cea din Romania in conditiile in care foloseste, de exemplu, unele forme de organizare proprii societatilor comerciale. Ce ne facem insa cu avocatii din Romania? Ce este mai bine?Nu am pretentia adevarului absolut dar am dorinta unei dezbateri reale si mai ales pragmatice care sa proiecteze aceasta profesie atat dincolo de simbolurile trecutului sau cat si dincolo de interesele proprii ale membrilor profesiei.  Poate ca in ceea ce priveste promovarea serviciilor avocatilor conducerea UNBR are totusi intentii bune. Dar abordarea sa este nepotrivita si nu va avea succes. 
Singura profesie nobila este cea care evolueaza in acord cu timpurile.  Cum trebuie sa evolueze profesia de avocat din Romania ca sa respecte acest principiu? Aceasta este cu adevarat intrebarea. 

Acest material poate fi preluat doar cu acordul expres al autorului.