Vocea pietei vs.vocea autoritatilor in telecomunicatii

Acest articol a aparut in editia Ziarului Financiar din 31 octombrie 2013
http://www.zf.ro/business-hi-tech/vocea-pietei-vs-vocea-autoritatilor-publice-in-telecomunicatii-11595404 

Industria telecomunicatiilor din Romania si din Uniunea Europeana este intr-un moment de rascruce si probabil ca unele dintre cele mai stresante locuri de munca sunt in prezent acelea de Chief Technical Officer (CTO) si Chief Financial Officer (CFO) la unul din operatorii de telefonie mobila din aceste tari. Mai multe schimbari importante pentru aceasta industrie sunt iminente si acestea trebuie gestionate cat mai bine, astfel incat colosii industriei sa poata merge mai departe fara sa se clatine. Care sunt schimbarile care streseaza operatorii din Romania? Reducerea veniturilor obtinute de la fiecare abonat (ARPU), reducerea tarifelor de terminare a apelurilor, taxele pentru noile licente, costurile pentru trecerea la tehnologia LTE si cele ocazionate de restructurarea retelei in functie de frecventele obtinute in 2012 (refarming) sunt tot atatea motive de preocupare.  Desigur absolut toate aceste evenimente erau anuntate sau macar previzibile, astfel incat plangerile operatorilor cu privire la impactul unor evenimente cum este reducerea tarifelor de terminare a apelurilor sunt exagerate.  Este de inteles nostalgia acestora dupa o sursa de venit sigura si usor de obtinut dar regretele nu ajuta si nu scuza “timiditatea” in introducerea unor initiative care sa compenseze scaderile de venituri.  Operatorii de telefonie mobila din Romania au beneficiat de o panta de reducere a tarifelor de terminare a apelurilor mai lunga decat in alte state din Uniunea Europeana, ceea ce a fost, desigur, in avantajul lor.  Pe de alta parte, se pare ca aceasta prelungire si lipsa unui orizont clar al miscarilor succesive ale reglementatorului a incurajat operatorii de telefonie mobila sa bugeteze veniturile care decurg din tarifele de terminare in perspectiva investitiilor in noile retele de mare viteza iar acesta nu este un aspect peste care se poate trece fara grija.  Operatorii par a se afla in prezent intr-o dilema: sa asculte vocea autoritatilor publice care de la inaltimea Comisiei Europene sau doar cea a Ministerului Comunicatiilor ii indeamna sa purceada fara nicio intarziere in recuperarea intarzierilor pe care Romania si alte tari europene le au in implementarea retelelor de mare viteza sau sa astepte si sa faca doar acele investitii necesare pentru asigurarea unei cereri efective in piata? Raspunsul cel mai simplu ar fi ca operatorii sa astepte si sa construiasca retelele de noua generatie (4G) gradual, doar in zonele si in masura in care ar exista o cerere sustinuta pentru date mobile la vitezele mari permise de aceasta tehnologie.  Altminteri risca sa ajunga in situatia Danemarcei, de exemplu, o tara care este mereu fruntasa in statisticile internationale privind internetul broadband (in banda larga).  Insa conform unui studiu recent al Center for Communication, Media and Information Society de la Universitatea din Aalborg (www.cmi.aau.dk/) 65% dintre danezi au acces la internet de mare viteza dar doar 0,7% (!) dintre acestia cumpara pachete de servicii la viteze de peste 100 Mbps. Concluzia cercetatorilor danezi este ca tehnologiile actuale ar putea fi de fapt suficiente pentru a satisface majoritatea necesitatilor de consum si ca investitiile in noi retele nu ar aduce prea multe beneficii sociale sau pentru afaceri.  S-ar parea, asadar, ca vocea pietei ar trebui sa fie cea ascultata. Ca de cele mai multe ori vocea pietei este in acelasi timp si vocea ratiunii.Se poate spune pe de alta parte ca si reglementatorii europeni au dreptate. Investitiile in industria telecomunicatiilor se fac pe perioade mari de timp si este posibil ca Uniunea Europeana sa ramana mult prea in urma pentru a mai ajunge din urma plutonul fruntas.  In contextul afacerilor si al localizarii acestora Pamantul este de multa vreme plat iar investitorii pot usor sa compare si sa aleaga alte orizonturi daca pe meleagurile europene vitezele de internet sunt patriarhale.  In cazul Romaniei exista un motiv in plus sa sustinem realizarea si o acoperire cat mai ampla a retelelelor de internet de mare viteza.  Romania nu are multe din avantajele care fac, de exemplu, Danemarca atractiva pentru investitori dar poate sa recupereze din acest decalaj tocmai printr-o politica inteligenta de sustinere a realizarii de retele puternice de transmisii de date.  Retelele de mare viteza sunt numite adesea “autostrazi informationale” iar aceasta formulare nu mai este de ceva vreme una de stil – retelele de date chiar pot aduce oamenii si afacerile aproape, asemanator modului in care fac acest lucru si autostrazile propriu-zise.  Pe noile mijloace de comunicatie informationale circula mesaje intre oameni dar, si mai important, produsele economiei digitale: software, servicii, informatii.  Datorita accesibilitatii si vitezelor internetului nu mai exista azi insule izolate si zone rupte de lume.  Partea cea mai buna este ca realizarea autostrazilor informationale in Romania nu necesita implicarea directa a statului, fonduri guvernamentale sau europene, exproprieri si alte complicatii. Operatorii de telefonie mobila au doar nevoie sa fie lasati in pace, au nevoie de predictibilitate in ceea ce priveste reglementarile si politicile publice si au nevoie sa ofere garantii bancilor ca proiectele lor sunt fezabile.  Spre deosebire de alte industrii adoptarea pe scara larga a tehnologiilor moderne nici macar nu necesita ajutoare de stat – asa cum s-a intamplat in cazul productiei de energie electrica din surse regenerabile – legi speciale sau facilitati fiscale.De la sectorul telecomunicatiilor se asteapta lucruri mari si este vorba, intr-adevar, de o infrastructura esentiala pentru progres. Dar nu este suficient sa fie sprijinita prin indemnuri, critici sau lozinci. Acestea nu tin nici de cald si nu pot fi oferite ca moneda de schimb pentru a cumpara tehnologie.Desigur, industria telecomunicatiilor merita destule critici: pentru frica de a inova si de a diversifica sursele de venit, pentru pierderea loialitatii clientilor in favoarea ecosistemelor IT de genul Android si Apple, pentru insuficienta diferentiere intre retele (comoditizarea) sau pentru esecul de pana acum de a extrage mai multe rente din zona furnizarii de continut si de a transforma piata de comunicatii electronice intr-o piata duala.Pana la urma avem insa nevoie, in Romania, in Uniunea Europeana si in lume, de retele de comunicatii electronice moderne, fiabile si adaptate la nevoile economiei digitale.  Operatorii isi vor fi invatat de buna seama lectia si vor fi realizat ca au ratat cateva oportunitati dar trebuie sa mergem inainte.Revenind la tarifele de terminare a apelurilor, sunt in acelasi timp un optimist si un realist. Am fost optimist acum cativa ani ca aceste tarife vor scade si, odata cu ele, barierele tarifare considerabile care existau intre retele acum doar cativa ani. Un nivel de 0,86 eurocenti cum este cel propus recent de catre ANCOM reprezinta o diferenta uriasa intre cei 15 eurocenti/minut sau 10 eurocenti/minut care erau aplicabili anterior.  Asa cum a remarcat reglementatorul in comunicatii, scaderea tarifelor a fost benefica pentru concurenta iar acesta are deja, in prezent, premize mult mai bune.  Sunt de aceea realist atunci cand spun ca un nivel final al acestui tarif, atunci cand consultarea publica va lua sfarsit, in jur de 1 eurocent/minut este absolut satisfacator. Se poate si mai bine dar imi e teama ca mai binele este dusmanul binelui.  Nu trebuie uitat niciodata ca formula de calcul pe care a aplicat-o ANCOM este foarte dura pentru operatori carora nu li se pot recunoaste costuri pe care altminteri le-au suportat – unele foarte mari, cum sunt taxele pentru utilizarea spectrului de frecvente radio, pe care le vor amortiza intr-o perioada foarte mare de timp. Privit din perspectiva ingusta a formulei de calcul pentru tariful de terminare a apelurilor taxele pentru eliberarea licentelor sunt neutre si reci. In economia si bugetele operatorilor se regasesc insa 700 milioane EUR in minus, bani care au trecut in conturile statului iar operatorii au ramas cu spectrul radio, un mediu gol, la fel de de rece, care trebuie utilat corespunzator inainte de a permite recuperarea taxelor platite. Adica, alte investitii pe care reprezentantii autorizati ai aceluiasi stat sau cei ai Comisiei Europene ii indeamna sa le realizeze din perspectiva unui viitor luminos dar, desigur, incert.  Pentru operatorii de telefonie mobila este ca un pariu pe care nici nu pot sa nu il faca dar nici nu isi permit sa il piarda.Ar fi fost un lucru atat de rau ca o parte din banii platiti pentru licente sa se intoarca in piata pentru realizarea de retele broadband de mare viteza? De buna seama ca nu ar fi fost. Acesti bani s-au dus pe aripile avioanelor militare multi-rol, o cheltuiala necesara dar nu pentru industria telecomunicatiilor.   In lipsa unei asemenea masuri sunt putine lucruri pe care reglementatorul le poate face. Nu este de dorit sa schimbe formula de calcul, care a facut deja obiectul unei consultari prealabile si nu a fost gasita vreo hiba majora a acesteia, in afara “austeritatii” mentionate anterior.  Una dintre masurile posibile, in cadrul actual, ar putea fi ca nivelul maxim al tarifului de terminare a apelurilor care, cu 2 luni inainte de finalul anului, este inca incert si in faza consultarii publice, sa fie aplicat dupa un interval de timp (6-12 luni) care sa permita operatorilor sa isi efectueze cheltuielile deja bugetate, fara a taia din alte investitii.  Nimic nu este mai rau pentru o intreprindere privata decat incertitudinea si masurile bruste ale administratiei.  Operatorii stiau ca o reducere substantiala (de 3 ori fata de nivelul actual, cea mai mare de pana acum, ca proportie) va avea loc la finalul lui 2013 dar in contextul financiar mentionat la inceputul acestui material, in care fiecare centima conteaza, ar fi trebuit sa stie cu mult mai multa vreme inainte nivelul exact al tarifului maxim pe care il vor putea aplica de altfel inca 10 ani de aici inainte. Vocea pietei este, cum spuneam, vocea ratiunii, cea mai puternica dintre toate. Vocea autoritatilor nu poate contrazice aceasta realitate decat cu riscul de a aseza la fundamentul evolutiilor viitoare ale sectorului telecomunicatiilor un maldar de lozinci.