ICCJ impută Consiliului Concurenței depășirile termenului de prescripție, în cauza Whiteland

După ce pe data de 20 mai 2021 Înalta Curte de Casație și Justiție a dezbătut recursul Consiliului Concurenței în cauza Whiteland Import-Export – dosar 3251/2/2015 – prin decizia nr. 3853/24.06.2021 aceasta a admis recursul și a casat hotărârea Curții de Apel București prin care fusese constatată intervenirea termenului de prescripție în ceea ce privește aplicarea unei amenzi contravenționale societății Whiteland.

Având în vedere că judecarea recursului avea în vedere în mod esențial hotărârea din 21 ianuarie 2021 a Curții de Justiție a Uniunii Europene, în urma întrebărilor preliminare formulate de către Consiliul Concurenței, concluzia care se putea trage în urma admiterii recursului era aceea că Înalta Curte de Casație și Justiție s-a situat de partea Consiliului Concurenței în ceea ce privește existența unui risc sistemic de impunitate în situația încălcării art.101 din Tratatul de Funcționare a Uniunii Europene, respectiv că ar fi existat posibilitatea întreruperii termenului de prescripție și ulterior declanșării unei investigații de către Consiliul Concurenței, anterior OUG nr. 31/2015, astfel cum arătat în acest material, publicat anterior pe stateofcompetition.eu.

Zilele trecute a fost comunicată și motivarea deciziei nr. 3853/2021 a ICCJ care arată cu claritate că instanța supremă se situează de partea Whiteland Import-Export în ceea ce privește (in)existența vreunui risc de impunitate care ar fi decurs din interpretarea cauzelor de întrerupere a termenului de prescripție fără raportare la art.25, alin.(3) din Regulamentul (CE) 1/2003.

Mai exact, Înalta Curte de Casație și Justiție arată că ”nu se poate reține existența unui risc sistemic de impunitate generat de norma națională ci, dimpotrivă, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că reglementarea internă asigură premisele pentru aplicarea, de către Consiliul Concurenței, a unor sancțiuni efective și disuasive pentru încălcări ale dreptului concurenței al Uniunii Europene, fiind respectat principiul efectivității”(paragraful 168).

Mai mult, în paragraful 167, ÎCCJ constată că nu există un termen special de prescripție care ar putea ajunge până la 10 ani, prin întreruperi ale acestuia, astfel cum a susținut constant Consiliul Concurenței, ci că ”În măsura în care au existat depășiri ale termenului de prescripție, acestea au fost izolate, fiind, cel puțin în parte, imputabile autorității de concurență, care a considerat în mod eronat că dispune de un termen de prescripție similar celui reglementat de art.25, alin.(3) din Regulamentul CE nr.1/2003 al Consiliului din 16.12.2012.

Casarea hotărârii Curții de Apel București s-a produs din alt motiv și anume faptul că instanța supremă a considerat că în cauză instanța ar fi trebuit să analizeze chestiunea intervenirii prescripției extinctive odată cu fondul, pe baza administrării întregului material probatoriu referitor la posibilele fapte anticoncurențiale și durata acestora. Aceasta înseamnă că în cauza Whiteland subzistă în continuare, cu un grad mare de probabilitate, posibilitatea ca instanța să constate prescrierea dreptului Consiliului Concurenței de a aplica sancțiuni.