The Role of the Constitutional Court of Romania in guaranteeing the functioning of the market economy
The paper has been published in the book “Repere actuale ale jurisprudentei Curtii Constitutionale“, edited by Judge Silviu Barbu of the Brasov Court of Appeal, lecturer in law at the Law School of the Bucharest University and published recently (July 2012) at Indaco Systems Publishing House – see http://www.centruldecarteindaco.ro/Book/Index/597/Repere-actuale-din-Jurisprudenta-Curtii-Constitutionale.
Abstract:The article focuses on a less obvious attribution of the Romanian Constitutional Court, i.e. its role to safeguard and to protect the freedom of the enterprise and the free market principle. Unlike other constitutions in the developped countries, Romanian Constitution expressly provides the right to undertake a private economic activity (article 45) and the principle that the Romanian economy is a market economy (article 135). The author argues that the respect of these fondamental provisions is key to the protection of the other economic rights (such as the right to work) and even for the political rights of the citizens. On the other hand, the market economy in Romania is still fragile and there are many temptations to raise entry barriers in specific industries or to issue rules in favor of certain entities. Sometimes, the rules which discriminate and are contrary to the free market principle are included in laws issued by the Parliament, which are out of the reach of the Competition Council, which is competent to ask in courts the cancelation of lower-level legal norms (local councils decisions, Government decisions) when contrary to the competition rules. In this context, the Constitutional Court plays an essential role in ensuring the proper functioning of the market economy by striking-out the legal norms contrary to the freedom of the enterprise and the free market economy.
Further comments:Interestingly, between the time of drafting and the moment when the paper was published, the Constitutional Court issued a decision (Decision 498/10 May 2012), which represents an almost “hystorical” change of course in its jurisprudence and it may be considered as a major turning point in the approach the Constitutional Court has towards legal norms infringing the freedom to compete and to perform economic activities – see the decision at http://www.ccr.ro/decisions/pdf/ro/2012/D0498_12.pdf. Through this decision, the Court struck down one of the first legal provisions which came into force in Romania after the opening of the economy to the free market principles, in 1990. The legal norms in discussion were forbidding retailers of food products to buy these from other retailers of such goods, but only from wholesellers, subject to administrative and even criminal sanctions. In the past, the Constitutional Court rejected requests to declare this legal provision as void. This time, the Court argued that it needs to take into account the change in the economic realities and that the legal interdiction introduced in 1990 no longer corresponds to the free market economy principle. The Court correctly noted that economic operators may acquire goods from whatever source they want, as long as the sale of such goods is not limited due to specific charateristics (weapons, drugs etc), thus the consumers receiving the benefits. In additon, the Court stated that the principle of the freedom to peforma economic activities, to buy and to sell goods, is a fondamental principle of the market economy and an essential condition for its the existence.Beyond Decision 498/2012 itself, what is important is that this signals the intention of the Constitutional Court to pay more attention to the limits of competition introduced in the laws.
Full text article (Romanian):
Rolul Curtii Constitutionale a Romaniei in garantarea functionarii economiei de piata
Economia de piata este un mecanism a carui functionare corespunzatoare este apanajul predominant al agentilor implicati (operatorii economici). Care ar fi, in aceste conditii, rolul Curtii Constitutionale in ceea ce priveste functionarea corecta a economiei de piata. In cele ce urmeaza vom argumenta de ce Curtea Constitutionala joaca, in realitate, un rol foarte important in asigurarea bunei functionari a economiei de piata. Importanta acestui rol pleaca de la pozitia extrem de importanta a Curtii Constitutionale, de judecator suprem al actelor normative emise de catre Parlament si care reglementeaza direct modalitatea de desfasurare a activitatii operatorilor economici sau instituie cadrul general pentru reglementarea acestei activitati de catre autoritatile sectoriale sau de catre autoritatile administratiei publice centrale.Libera initiativa si economia de piata in Constitutia RomanieiSpre deosebire constitutiile din multe alte jurisdictii, inclusiv cele din tarile dezvoltate din punct de vedere economic, Constitutia Romaniei contine prevederi exprese in ceea ce priveste initiativa privata si concurenta[1]. Astfel, art.135, alin. (1), din Constitutie prevede ca:„Economia Romaniei este economie de piata, bazata pe libera initiativa si concurenta.” iar alin. (2), litera a) al aceluiasi art. 135 prevede ca “Statul trebuie sa asigure: libertatea comertului, protectia concurentei loiale, crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de productie“. Art. 135, alin. (1) si (2), litera a) se afla in corelatie directa cu art. 45 din Constitutie care consacra libertatea economica, ca libertate fundamentala a cetatenilor Romaniei:„Accesul liber al persoanei la o activitate economica, libera initiativa si exercitarea acestora in conditiile legii sunt garantate“.In vreme ce art.135, alin. (1) exista inca din prima forma a Constitutiei Romaniei, intrata in vigoare in 1991[2] dar intr-o forma mai succcinta („Economia Romaniei este econome de piata”), libertatea economica a fost consacrata, cu forta de libertate fundamentala, doar dupa revizuirea Constitutiei in anul 2003. Constatam astfel, o sporire a atentiei acordata de catre legiuitorul constitutional initiativei private si concurentei. Dupa cum s-a apreciat in doctrina de specialitate, libertatea economica este un corolar al dreptului de proprietate privata, prevazut de art.44 (initial, art.41) din Constitutie[3], la realizarea caruia contribuie. Intr-adevar dreptul de proprietate privata nu poate fi conceput si nu poate fi valorificat pe deplin fara existenta libertatii economice, adica a libertatii de a folosi si de a dispune de dreptul de prorietate privata in scopul obtinerii unor beneficii economice pentru titular. Se remarca, in acest context, ca libertatea economica confera dreptului de proprietate privata o dimensiune dinamica si transforma dreptul de proprietate dintr-o notiune statica intr-un concept „viu”, in masura sa contribuie si la realizarea obiectivelor altor prevederi din legea fundamentala cum sunt dreptul la munca prevazut de art.41, alin. (1) – garantarea libertatii economice creeaza conditii pentru crearea de locuri de munca sau dreptul la un nivel de trai decent, prevazut de art.47 din Constitutie – masurile de dezvoltare economica promovate de stat sunt cel mai bine realizate prin stimularea si protejarea libertatii economice si a mecanismelor economiei de piata.Intr-o abordare mai larga, consacrarea si garantarea libertatii economice si a mecanismelor economiei de piata sunt o conditie esentiala pentru apararea altor drepturi si libertati fundamentale, cum sunt cele politice. In conditiile in care cetatenii se bucura liber de drepturile lor economice, acestia vor fi mai motivati sa se implice in viata „cetatii”, prin exercitarea dreptului la vot sau a dreptului la asociere. Libertatea politica nu este de conceput in absenta libertatii economice iar evolutiile istorice din multe state ale lumii[4]au demonstrat ca existenta libertatii economice a generat, de-a lungul timpului, miscari sociale care au obtinut recunoasterea drepturilor politice pentru cetateni si deschiderea sistemelor politice catre democratii pe deplin functionale. Este de remarcat grija autorilor Constitutiei Romaniei, inclusiv cu ocazia revizuirii acesteia in 2003, de a insera cu forta de principii, in legea fundamentala, libertatea economica si functionarea economiei Romaniei ca economie de piata. Demersul era justificat de nevoia de evitare a revenirii la economia centralizata, de comanda, caracteristica regimului comunist si care produsese consecinte dezastruoase in ceeea ce priveste economia Romaniei si nivelul de trai al locuitorilor.Curtea Constitutionala – arbitru necesar al libertatii economice si al economiei de piataCu toate ca politicile economice promovate de catre autoritatea executiva au un rol covarsitor in ceea ce priveste existenta unei economii nationale eficiente si prospere, Curtea Constitutionala poate juca un rol foarte important in acest sens, prin interpretarea pe care este chemata sa o dea conceptelor de libertate economica si libera concurenta si cenzurarea normelor legale care pot afecta exercitiul drepturilor consacrate de Constitutie. Politicile publice in materie economica sunt adesea fluctuante si sunt influentate, in diferite momente in istorie, de factori diversi cum sunt: contextul economic la nivelul Uniunii Europene sau la nivel mondial, demersuri si initiative venite din partea unor grupuri sociale sau profesionale, in sustinerea intereselor acestora sau abordari diferite in ceea ce priveste rolul statului in economie sau privind modalitatea de alocare a resurselor. In acest context, rolul Curtii Constitutionale este acela de asigurare a stabilitatii si de a fixa, prin repere jurisdictionale, cadrul in care pot fi puse in aplicare politicile publice in materie economica, prin cenzurarea normelor legale in care acestea se materializeaza.Notiunile mentionate, de libertate economica si de libera concurenta, ca si alte notiuni asociate acestora si mentionate in textul legii fundamentale – cum este „concurenta loiala” – nu sunt definite si nu sunt detaliate si, de altfel, nici nu ar fi putut fi detaliate in textele constitutionale, revenind Curtii Constitutionale atributul de a defini continutul acestora si de a stabili limitele in care pot fi permise derogari. Desi deciziile Curtii Constitutionale nu constituie surse de drept pozitiv, acestea au un rol important in ceea ce priveste evitarea limitarii libertatii economice sau a afectarii mecanismelor liberei concurente prin acte normative cu putere de lege.Este interesant de remarcat ca actele normative cu un statut inferior legii (hotarari ale unor consilii locale sau judetene, decizii ale unor autoritati ale administratiei publice centrale, hotarari de guvern) pot fi invalidate, inclusiv pe motivul incalcarii regulilor din art.45 si 135, alin. (1) din Constitutie, prin actiuni initiate in fata instantelor judecatoresti de catre Consiliul Concurentei in baza atributiilor conferite acestei autoritati publice de Legea concurentei nr.21/1996, republicata[5](numita in cele ce urmeaza „Legea concurentei”)[6].Conform art.9, alin. (1) din Legea concurentei „Sunt interzise orice actiuni sau inactiuni ale autoritatilor si institutiilor administratiei publice centrale ori locale si ale entitatilor catre care acestea isi deleaga atributiile, care restrang, impiedica sau denatureaza concurenta, precum:a) limitarea libertatii comertului sau autonomiei intreprinderilor, exercitate cu respectarea reglementarilor legale;b) stabilirea de conditii discriminatorii pentru activitatea intreprinderilor.”Daca autoritatea de concurenta sesizeaza existenta unor acte normative care contravin prevederii legale de mai sus, aceasta poate declansa o investigatie impotriva autoritatii publice emitente. Daca investigatia ajunge la concluzia ca prevederea normativa afecteaza libertatea comertului sau autonomia intreprinderilor, ori ca aceasta stabileste conditii discrimnatorii pentru intreprinderi, Consiliul Concurentei impune, prin decizie, un termen in vederea conformarii – modificarii sau eliminarii prevederiii ilegale. Daca nici dupa expirarea acestui termen situatia nu este remediata, Consiliul Concurentei poate introduce, conform art.9, alin. (2) din Legea concurentei, actiune in fata Curtii de Apel Bucuresti, solicitand instantei, dupa caz, „anularea, in tot sau in parte, a actului care a condus la restrangerea, impiedicarea ori denaturarea concurentei, obligarea autoritatii sau institutiei in cauza sa emita un act administrativ ori sa efectueze o anumita operatiune administrativa“. Consiliul Concurentei nu are atributii in ceea ce priveste anularea directa a unor prevederi normative neconforme cu libertatea economica si cu principiile economiei de piata, din ratiuni ce tin de ierarhia autoritatilor din cadrul puterii executive. Rolul si forta sa in invalidarea acestor norme juridice sunt insa considerabile, cu atat mai mult cu cat art.49 din Legea concurentei sanctioneaza cu nulitatea absoluta prevederile normative contrare art.9 alin. (1) din aceasta lege.Se observa ca actiunile sau inactiunile[7]mentionate in prevederea legala de mai sus pot fi, in egala masura, contrare art.45 si art.135, alin. (1) din Constitutia Romaniei. Consiliul Concurentei nu poate verifica si cenzura aplicarea unei dispozitii legale cu putere de lege, atribut exclusiv al Curtii Constitutionale. Un asemenea control ar contraveni principiului separarii puterilor in stat, in conditiile in care Consiliul Concurentei, parte a puterii executive nu poate cenzura actele emise de catre Parlament. Consiliul Concurentei poate formula insa recomandari, in baza art.26, alin. (1), litera l) din Legea concurentei sau poate emite puncte de vedere, la solicitarea unor comisii parlamentare, a unor senatori sau deputati, in baza art.29 din Legea concurentei.Rolul de a verifica conformitatea prevederilor legale cuprinse intr-o lege cu principiile economiei de piata revine, in mod primordial, Curtii Constitutionale a Romaniei. Curtea Constitutionala constituie, astfel, varful piramidei institutionale concepute pentru protejarea economiei de piata si este un element important de contracarare a tendintelor de limitare a libertatii economice si de alterare a mecanismelor concurentiale. Avand in vedere identitatea de ratiune, consideram ca modalitatile de restrangere, impiedicare sau denaturare a concurentei prevazute de art.9, alin. (1) din Legea concurentei ar putea fi avute in vedere si de catre Curtea Constitutionala. Astfel, se observa ca notiunile de „libertatea economica”, din cadrul art.45 din Constitutie si „limitarea libertatii comertului si a autonomiei intreprinderilor“, sunt practic echivalente. Intocmai ca si in cazul libertatii economice prevazute de art.45 din Constitutie, al carei exercitiu poate fi restrans in conditiile art.53 din Constitutie, libertatea comertului si autonomiei intreprinderii sunt, conform Legii concurentei, „exercitate cu respectarea reglementarile legale“.Chiar si mai importanta este evitarea existentei unor conditii discrimnatorii pentru activitatea diferitelor intreprinderi, prin normele juridice cuprinse in legi. Existenta acestui reper in activitatea de analiza intreprinsa de Curtea Constitutionala decurge, de altfel, si din principiul egalitatii in fata legii, prevazut de art.16 din Constitutie.Curtea Constitutionala ar trebui sa procedeze, in fiecare caz in care este invocata afectarea libertatii economice a indivizilor si a intreprinderilor, la o analiza aprofundata a posibilelor efecte negative ale normei juridice analizate asupra mediului de afaceri, inclusiv prin solicitarea adresata initiatorilor de a justifica, prin argumente economice pertinente, includerea intr-o lege a unor dispozitii cu caracter restrictiv[8]. Asa cum mentiona judecatorul american Richard Posner „stiinta economica poate furniza perspective asupra unor intrebari care necesita o corecta interpretare legala” iar „limitele abordarii economice in solutionarea unui contencios constitutional sunt cele stabilite de insasi Constitutia”[9].Concluzii care rezulta din jurisprudenta Curtii ConstitutionaleDeciziile Curtii Constitutionale in care aceasta a fost chemata sa se pronunte cu privire la constitutionalitatea unor legi, prin raportare la art.135, alin. (1) sau art.45 din Constitutia Romaniei nu sunt foarte numeroase, mult mai putine, oricum, decat cele in care prevederea constitutionala invocata este, de exemplu, art.44 din Constitutie. Este de asteptat insa ca numarul cauzelor care implica cele doua prevederi constitutionale sa creasca, avand in vedere nivelul de dezvoltare al economiei de piata din Romania, cresterea numarului de norme juridice si cresterea tensiunilor intre operatorii economici. In ceea ce priveste jurisprudenta de pana in prezent, remarcam atentia acordata de catre judecatorii Curtii Constitutionale aspectelor care tin de conformitatea legislatiei romanesti cu regulile economiei de piata, precum si echilibrul opiniilor exprimate, in sensul protejarii atat al liberei concurente cat si a altor obiective stabilite de Constitutie – satisfacerea unui interes public si bunastarea consumatorilor. Ca decizii care se integreaza in cele exprimate mai sus mentionam, cu titlu de exemplu:- Decizia Curtii Constitutionale nr.133 din 6 iulie 2000 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 5 alin. (1) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 7/1998 privind preturile si tarifele produselor si serviciilor care se executa sau se presteaza in tara in cadrul activitatilor cu caracter de monopol natural, al celor supuse prin lege unui regim special sau al regiilor autonome, care se stabilesc cu avizul Oficiului Concurentei, aprobata prin Legea nr. 88/1999[10]. In analiza textelor legale atacate de autorii exceptiei de neconstitutionalitate, Curtea Constitutionala a aratat, in mod judicios, ca nu poate fi vorba de incalcarea fostului art.134, alineat 1 din Constitutia Romaniei in conditiile in care norma legala se referea la activitati cu caracter de monopol natural, unde este de principiu ca nu exista un mecanism concurential care sa duca la stabilirea, prin mecanisme ale economiei de piata, a unui nivel corect al preturilor.- Decizia Curtii Constitutionale nr. 644 din 10 iunie 2008 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 67 alin. (5) din Legea nr.38/2003 privind transportul in regim de taxi si in regim de inchiriere[11]. In acest caz Curtea a fost sesizata sa se pronunte asupra interdictiei de a folosi unul si acelasi autovehicul pentru activitati de transport de persoane (taximetrie) si pentru activitatea de instructaj auto si a concluzionat ca aceasta nu impieteaza asupra liberei initiative garantata de art.45 din Constitutia Romaniei avand in vedere ca interdictia deriva direct din conditiile tehnice diferite care trebuie indeplinite de catre un autovehicul dedicat fiecareia dintre cele doua activitati.
Deciziile mai vechi ale Curtii Constitutionale, pronuntate in baza art.134, alineat (1) din Constitutia din 1991 (si in absenta actualului art.45 din Constitutie), sunt insa criticabile sub aspectul acceptarii cu prea mare usurinta a argumentelor in favoarea restrangerii unor forme de comert, fara efectuarea unei analize temeinicie sau solicitarea unei astfel de analize unor autoritati specializate ale statului.Mentionam, tot exempli gratia, Decizia Curtii Constitutionale nr. 48 din 17 mai 1995 privind exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 1 lit. g) din Legea nr. 12/1990[12]. In acest caz, Curtea Constitutionala a respins exceptia de neconstitutionalitate a unei prevederi legale care interzicea „cumpararea de marfuri sau produse in scop de revanzare, de la unitatile de desfacere cu amanuntul, de alimentatie publica, cantine, unitati de turism si alte unitati similare”. In argumentatia sa, preluata din sustinerile autoritatii publice parate – Garda Financiara – Curtea a aratat ca prevederea legala din art.1, litera g) din Legea 12/1990 „acestea reflecta chiar spiritul textului constitutional, de vreme ce stabilesc si sanctioneaza activitatile comerciale ilicite, de natura sa incalce principiile concurentei loiale si sa aduca atingere intereselor consumatorilor prin marirea in mod artificial a preturilor.” In realitate, Curtea Constitutionala ar fi trebuit sa aiba in vedere faptul o crestere de pret nu era inevitabila cata vreme unitatile de comercializare mentionate in prevederea legala puteau si aveau interesul sa acorde discounturi si rabaturi la pretul de vanzare, astfel incat pretul de revanzare al cumparatorului putea fi in egala masura mai mic decat pretul vanzatorului insusi. In plus, activitatea de revanzare nu afecta, prin ea insasi, interesele consumatorilor, cata vreme produsele achizitionate puteau fi incorporate in alte produse finite, capatand astfel o valoare de utilizare mai mare, ce justifica pretul mai ridicat. Prevederea legala era defectuoasa prin faptul ca sanctiona nu revanzarea ci cumparare „in scop de revanzare”, ceea ce era de natura sa conduca la o aplicare excesiva a interdictiei si la dificultati mari in aplicarea practica – care ar fi fost situatia daca achizitia nu se facea in scop de revanzare, ci intentia revanzarii aparea ulterior, mai ales daca acest lucru se intampla din cauze externe cumparatorului (de exemplu, deprecierea unor produse perisabile).Din contra-argumentele fata de decizia Curtii Constitutionale, mentionate mai sus, rezulta cat de important este ca judecatorii Curtea Constitutionale sa incerce sa evalueze normele legale care privesc activitatile economice private din perspectiva ratiunii economice si nu a unor motivatii care suna bine dar care nu rezista examenului practicii. Tentatia restrictiilor si rolul Curtii Constitutionale de gardian al economiei de piataRomania a parcurs, din 1991, de la adoptarea Constitutiei, in forma sa initiala, un drum lung in ceea ce priveste deschiderea economiei catre initiativa privata si economia de piata. Procesul de liberalizare si de privatizare a fost considerabil, astfel ca in prezent peisajul economic al Romaniei este complet diferit de cel anterior anului 1989. Economia Romaniei nu a ajuns inca la capatul acestui drum si practica a aratat ca acesta nu este intotdeauna un drum drept sau lipsit de greutati. Exista numeroase incercari de a orienta reglementarile legislative catre protejarea unor interse particulare si astfel, se constata pasi inapoi si obstacole – introducerea unor elemente de control administrativ, fara o justificare obiectiva (birocratizare excesiva), ridicarea unor bariere cat mai inalte privind accesul pe anumite piete, favorizarea unor intreprinderi in detrimentul altora sau a consumatorilor – care fac ca acest drum sa fie sinuos.Printre tendintele cele mai daunatoare pentru economia de piata dar si pentru interesul public, in general, mentionam demersurile multor profesii de a edicta norme juridice prin care sa fie conditionat (ingreunat) accesul in aceste profesii, concomitent cu impunerea, prin acte administrative sau prin auto-reglementare a profesiei a unor elemente care ar trebui sa faca, in mod normal, obiect al interactiunii acestor profesii cu consumatorii (de exemplu, preturile si tarifele). O trasatura comuna a tuturor acestor demersuri, pro domo, o reprezinta invocarea unor ratiuni de interes public si de protectie a consumatorilor. In realitate, ceea ce rezulta, cu intentie sau nu, din reglementarea excesiva, este, adesea, ridicarea de bariere la intrarea pe piata, limitarea artificiala a numarului celor care exercita profesia reglementata, cu consecinte directe daunatoare, cum este cresterea preturilor sau reducerea inovarii pentru crearea de produse si servicii noi.Un alt proces cu efecte negative il reprezinta mentinerea unor vechi monopoluri publice sau, mai grav, crearea unor noi monopoluri sau drepturi exclusive, in favoarea anumitor operatori economici sau a unor profesii.Introducerea de bariere administrative si reglementarea excesiva a unor domenii de activitate economica sunt o reflectare perfecta a dictonului „drumul catre iad este pavat cu intentii bune”. Este rolul Curtii Constitutionale de a veghea ca orice limitare a libertatii economice sa se faca in situatii extreme, in conditiile restrictive ale art.53 din Constitutia Romaniei. Libertatea economica, inteleasca ca libertate a oricarei persoane de a exercita orice activitate economica, reprezinta o regula fundamentala societatii romanesti, astfel ca exceptiile de la aceasta vor fi, in mod firesc, rare, si vor trebuie sa fie temeinic fundamentate, pe considerente obiective, inclusiv rationamente de ordin economic. Existenta a prea multor exceptii si, mai ales, lipsa lor de fundamentare, obiectiva, ar fi in masura sa goleasca de substanta si sa risca sa anuleze principiul libertatii economice. Standardul cu care judecatorul constitutional trebuie sa judece respectarea principiului libertatii economice trebuie sa fie acelasi utilizat in contextul analizarii respectarii libertatii individuale. Dupa cum am aratat mai sus, libertatea economica este o conditie esentiala pentru prezervarea libertatilor politice ale indivizilor. Un alt argument in sensul utilizarii aceluiasi standard ridicat este ca libertatea economica este cea mai in masura sa duca la realizarea bunastarii societatii, prin impli-carea cat mai multor membri ai acestora. Dupa cum s-a spus in numeroase ocazii, economia de piata, ca si democratia[13], nu este un sistem perfect dar este cel mai bun din cele concepute pana in prezent.
[1] De exemplu, constitutiile din Statele Unite ale Americii sau Germania nu contin prevederi de tipul celor din art.135 sau art.45 din Constitutia Romaniei.[2] In cadrul formei initiale a Constitutiei, aceasta prevedere era numerotata ca art.134, alin. (1).[3] I. Muraru, S. Tanasescu – Drept constitutional si institutii politice, editia 14, vol. I, editura C.H. Beck, 2011, p.178.[4] Exemplele in acest sens sunt numeroase, de la Magna Carta Libertatum din Anglia (1215) la transformarile democratice din Coreea de Sud, Taiwan, Hong-Kong in ultimul deceniu al secolului al XX-lea.[5] Astfel cum a fost aceasta modificata si completata de Ordonanta de Urgenta a Guvernului nr.75/2010, aprobata cu modificari si completari de Legea 141/2011.[6] Pentru detalii, vezi V.Mircea, Legislatia concurentei.Comentarii si explicatii, Editura C.H.Beck, 2012, pag.59-61.[7] Este de remarcat posibilitatea considerarii ca nelegala si a lipsei unei actiuni necesare functionarii in conditii normale a intreprinderilor, ceea ce induce ideea ca autoritatile si institutiile publice centrale au, in conceptia Legii concurentei, o obligatie pozitiva de a actiona in vederea evitarii restrangerii sau denaturarii concurentei.[8] Notam, in acest context, existenta unei ramuri a stiintelor economice care trateaza raporturile dintre normele constitutionale si economie – economia constitutionala. Reprezentantul cel mai cunsoscut al acestei ramuri este James Buchanan care a primit, in 1986, premiul Nobel pentru economie, pentru dezvoltarea fundamentelor contractuale si constitutionale pentru teoria procesului economic si politic de adoptare a deciziilor.[9] R.Posner, The Constitution as an Economic Document, George Washington University Law Review, 1987-1988, p.4-38.[10] Publicata in Monitorul Oficial cu numarul 465 din data de 25 septembrie 2000.
[11] Publicat in Monitorul Oficial al Romaniei cu numarul 506 din data de 4 iulie 2008
[12] Publicata in Monitorul Oficial cu numarul 224 din data de 29 septembrie 1995.
[13] “S-a spus ca democratia este cea mai proasta forma de guvernamant, cu exceptia tuturor celorlalte forme, care au fost incercate din cand in cand”, Winston Churchil
Sorry, the comment form is closed at this time.