Industria de cablu ar trebui sa isi “elibereze” consumatorii

Am publicat recent pe acest site o opinie personala prin care consideram ca modul in care obligatia „must carry”, de retransmitere a unor posturi TV, este reglementata de art.82 din Legea audiovizualului contravine unor prevederi din Constitutia Romaniei si unor principii fundamentale ale economiei de piata – http://www.contributors.ro/media-tech/o-mare-anomalie-%E2%80%93-obligatia-%E2%80%9Emust-carry%E2%80%9D-din-legea-audiovizualului. Am constatat cu aceasta ocazie, prin comentariile primite, ca exista o ingrijorare cu privire la puterea de piata a operatorilor de cablu, care pot sa se comporte abuziv, in sensul eliminarii din grila a unor posturi TV, mai ales a celor care ar fi in concurenta cu posturi cu profil similar detinute de acesti operatori.  Sau ca ar putea decide eliminarea unor posturi „incomode” pentru politicieni.  Cu privire la aceasta din urma ingrijorare, vreau sa arat ca diversitatea de opinii si asigurarea prezentarii tuturor pozitiilor fata de o tema trebuie sa existe si sa fie asigurate de catre Consiliul National al Audiovizualului, in cadrul fiecarui post TV.  Din pacate, foarte multe persoane urmaresc doar posturile TV care considera ca le reflecta propriile opinii, dovada cea mai certa ca posturile TV nu sunt obiective si nu asigura echilibrul opiniilor, asa cum ar trebui. CNA ar trebui sa acorde o atentie mai mare acestei polarizari, reflectata in preferintele consumatorilor pentru un post TV sau altul si ar trebui sa intervina ferm si eficient pentru a restabili echilibrul.  Nu se poate vorbi de concurenta intre posturile TV cata vreme fiecare are privitorii sai „captivi” . Revenind la tema anuntata, fata de ingrijorarile exprimate fata de arbitrariul operatorilor de cablu am raspuns ca obligatia „must carry” nu reprezinta oricum o solutie la puterea de piata a firmelor de cablu si am propus, in reactiile la comentarii, solutii alternative cum este reglementarea tarifelor de acces la astfel de retele sau obligarea firmelor de cablu sa procedeze la o separare functionala a posturilor TV de retelele de cablu, cu obligarea lor de a tratata nediscriminatoriu solicitarile de acces in grila.  In ceea ce priveste puterea de piata a operatorilor de cablu, am explicat ca aceasta este contrabalansata de existenta alternativelor – platformele de receptie prin satelit (DTH), emisia de programe TV in format digital prin frecvente radio (DVB-T), care urmeaza a fi implementata in curand si, partial, receptionarea de programe TV prin internet.  Nu ne-am afla, deci, in prezenta unui monopol al firmelor de cablu, iar puterea de piata a acestora deriva mai degraba din comportamentul consumatorilor care acorda o mai mare preferinta receptiei de programe TV prin cablu, rod al unei indelungate traditii in perioada de dupa 1990.Sunt de opinie ca ingrijorarea este legitima. Operatorii de cablu din Romania (si nu numai – modelul este inca destul de raspandit in lume) isi tin in „captivitate” clientii prin oferirea programelor TV intr-un sistem „a la carte”.  Posturile TV la care avem acces sunt (pre)stabilite de catre operatori iar la acestea se adauga, posturile TV impuse prin prevederea legala din art.82 al Legii audiovizualului.  Realitatea ne spune ca, in ordinea de prioritate, dorinta fiecarui consumator individual este ultima, dupa cea a operatorului si cea a statului. Este adevarat ca programele incluse in grila de operatori iau in calcul si preferintele consumatorilor, dupa cum si posturile TV incluse in „must carry” au la baza studii de audienta, fiind premiate, de principiu, posturile cele mai urmarite.  Problema este insa ca atat operatorii cat si CNA, ca gestionar al obligatiei de „must carry”, creeaza pachete de programe care incearca sa satisfaca cat mai multa lume dar intr-un mod generalizant, fortat, aproape socialist.  Pachetele de programe reprezinta solutii de compromis, prin care operatorii incearca sa impace „capra, varza si lupul”, adica cerintele cat mai multor consumatori, in acelasi timp, la care se adauga programele „must carry”.  Rezultatul este ca fiecare consumator primeste cate putin din ceea ce il intereseaza in mod real dar intr-un ambalaj mult mai pompos decat modesta realitate. Asta in conditiile in care tehnologia din prezent – digitalizarea – permite crearea unor pachete de programe personalizate pentru fiecare consumator in parte sau pentru categorii specifice de consumatori (stiri, sport, stiinta, muzica) cu dreptul telespectatorului de a le achizitiona doar pe acestea.  Procesul de care vorbesc ar fi foarte greu, aproape imposibil de realizat, in conditiile televiziunii analogice.  In definitiv, clientul este cel care plateste si are dreptul sa primeasca pachete personalizate in locul unui pachet „a la carte”, cum se intampla in prezent.Faptul ca personalizarea este posibila la nivel de consumator individual este demonstrata si de aparitia si evolutia programelor de tipul „pay-per-view”, in care consumatorul alege ce programe doreste sa vizioneze si plateste doar pentru acestea.  Devine, astfel, evident, ca set-top-box-urile (decodoarele) din locuintele noastre pot fi cu adevarat „cutiute magice”, capabile sa ofere o mai mare flexibilitate si programe pe dorinta fiecaruia.Televiziunile care vad corect viitorul fac deja un pas mai departe si ofera acces personalizat, in sistem pay-per-view, prin intermediul internetului – vezi, in acest sens, platforma www.voyo.ro.  Nu stiu cati dintre dumneavoastra isi dau seama de potentialul imens al unei asemenea platforme, o alternativa mai mult decat convenabila la „torente”.  De altfel, toate televiziunile din Romania furnizeaza programele lor si pe internet, de mai multa vreme, iar in conditiile cresterii acoperirii internetului de mare viteza, acest mediu se constituie intr-o reala alternativa la receptia programelor prin cablu.  Exista si operatori, deocamdata de nisa, care ofera acces la programe TV mult mai diversificate prin intermediul protocoalelor internet (IPTV).  Unii dintre operatorii de telefonie mobila se pregatesc si ei sa furnizeze continut, avand la baza dorinta de a urca in „amonte”, catre activitatile cu mai multa valoare adaugata, care pot genera venituri suplimentare.  Este posibil ca si aceasta extindere a operatorilor de telefonie mobila sa genereze tensiuni, similare celor dintre operatorii de telefonie mobila si posturile TV.Priviti din  perspectiva dezvoltarii si potentialului noilor tehnologii, operatorii de cablu risca sa para, destul de curand, demodati si rupti de tendintele tehnologice.  Daca vor continua sa se comporte ca in anii 1990, cand cablul era singurul care putea sa ofere un numar suficient de mare de programe TV in conditii bune de calitate si pret, ar putea fi luati de valul evolutiilor tehnologice.  Am aratat cu alta ocazie ca operatorii de cablu sunt destul de constienti de noile provocari iar detinerea de canale proprii este o incercare de a urca pe lantul valoric spre zona productiei si emisiei TV.  Asa cum cele mai mari venituri la nivel mondial nu sunt realizate de marii furnizori de servicii de acces internet ci de furnizorii de continut (Google, Facebook, Amazon etc), tot astfel castigurile cele mai mari in domeniul programelor TV nu este realizat de transmitatori, ci de furnizorii de continut.  Pe de alta parte, asa cum s-a remarcat, intrarea operatorilor de cablu pe aceste piete creeaza tensiuni si conflicte cu posturile TV clasice. Posturile TV „clasice” isi vad pozitiile amenintate prin intrarea in competitie cu posturi TV detinute de retransmitatori si au temerea – legitima – ca acestia ar putea favoriza propriile posturi in defavoarea lor.  Chiar daca urcarea „in amonte” a operatorilor de cablu este o miscare logica din punct de vedere economic, in situatia in care acestia continua sa detina o pondere importanta in retransmisia de programe TV, sunt necesare masuri care sa previna abuzurile fata de posturile TV care nu le apartin.  Este evident ca eliminarea abuziva a unui post TV lipseste, in egala masura clientii acelui operator de posibilitatea de a beneficia de programele respective, daca ar dori acest lucru.  Cu exceptia posturilor TV care se incadreaza firesc in „must carry” – televiziunea publica, televiziunile cu profil cultural, religios sau apartinand minoritatilor nationale – decizia cu privire la receptionarea unui anumit post trebuie sa fie a consumatorilor.  Din punctul de vedere al operatorilor de cablu poate exista nevoia unui numar minim de pachete, astfel incat asigurarea retransmisiei sa fie viabila din punct de vedere economic la fiecare punct din retea.  Pe baza regulii ca valoarea unei marfi pentru o persoana este data, in cea mai mare parte, de utilitatea marfii pentru aceea persoana, pot achita acelasi pret (sau chiar mai mare) pentru 10 canale care ma intereseaza foarte mult ca si pentru 100 sau 150 de canale care, in ceea ce mai mare parte, nu ma intereseaza. Poate ca libertatea mea ca si consumator nu va fi absoluta dar ea va fi mai mare decat in prezent. Industria de cablu trebuie, asadar, sa isi „elibereze” consumatorii.  Nu este un proces care se poate derula peste noapte dar nici nu necesita eforturi supraomenesti.  Operatorii de cablu trebuie sa lase puterea de alegere in mainile clientilor lor si doar prin acest proces – democratic – vor reusi sa isi asigure viabilitatea pe termen lung.