Cui ii este frica de concurenta in sanatate ?

Arafat a sesizat rapid si s-a delimitat de cei care folosesc proiectul – si protestul – sau in nume propriu).>Raed Arafat este chiar un revolutionar in ceea ce priveste sistemul de sanatate iar sustinerea care i se arata zilele acestea este, in mare parte, o expresie a fatarniciei din societatea romaneasca.  Dl. Arafat a devenit un erou nu atunci cand s-a luptat pentru un proiect ci atunci cand l-a contrat pe Presedintele Basescu !  De ce nu a fost sustinut si inainte ? Ma intreb cati dintre cei care il sustin acum au redirectionat macar acel 2% din impozitul pe venitul personal catre fundatia SMURD, asa cum eu am facut, de exemplu, cativa ani la rand si asa cum erau rugati de catre dl. Arafat ? Solidaritatea se face cu fapte, nu cu vorbe asa ca ma astept ca cei care s-au declarat sustinatori ai SMURD zilele acestea sa se manifeste macar in viitor ca voluntari ai acestei institutii.Ca si alti revolutionari de-a lungul istoriei, Raed Arafat se poate regasi la un moment dat in situatia in care apar revolutionari mai aprigi si mai radicali decat domnia sa. Acesta pare sa fie cazul in prezent.  Trebuie sa ne amintim, pe de alta parte, ca domnia sa nu s-a impotrivit noii legi a sanatatii in ansamblul sau ci doar a fost preocupat ca munca sa indelungata pentru a pune pe picioare SMURD sa nu fie pusa in pericol.  Sunt convins ca Raed Arafat cunoaste foarte bine celelalte probleme din sistemul de sanatate deoarece este un om care lucreaza la „firul ierbii”, nu a fost prezent doar in biroul sau din minister. Ca o dovada in acest sens, Raed Arafat a sustinut transformarea unitatilor spitalicesti care nu isi justificau existenta in camine de batrani, astfel incat resursa publica sa fie consumata mai eficient, in spitale mai mari si mai bine dotate.Revenind la proiectul de lege recent retras, disparitia acestuia de pe site-ul Ministerului Sanatatii nu inseamna ca ideea reformei dispare odata cu un click al operatorului de la IT din minister.  Proiectul are marele merit de a lansa in discutie ideea de reforma a unui sistem despre care foarte putini dintre cetatenii Romaniei se declara multumiti si ale carui ineficiente inseamna bani risipiti dar, mai important, inseamna vieti pierdute si o stare de sanatate generala a populatiei care ne plaseaza pe pozitii codase in Europa.  Proiectul ar fi murit si am fi vorbit de infrangeri doar daca acesta ar fi fost un exercitiu de gandire al unui grup – medicii din comisia prezidentiala – sau efortul unui om – Presedintele Basescu – fara prea mare legatura cu situatia concreta a sistemului de sanatate. Adica, un grup de specialisti ar fi incercat sa amelioreze un sistem care ar functiona bine dar s-ar putea si mai bine.  Dar problemele serioase exista, vor exista si probabil ca se vor agrava in lipsa unui tratament adecvat, adica al efectuarii unor modficari substantiale.  Or aici, ca si in cazul educatiei, nu este vorba de optiuni multiple si de schimbari de dragul schimbarii ci de reforme necesare sa salveze insusi sistemul.  Este posibil ca noi sa ne fi obisnuit cu functionarea defectuoasa si anomaliile sistemului de sanatate dar ne amintim constant de existenta lor cu ocazia fiecarui esec sau scandal: copii care nu sansa la viata, oameni de orice varsta operati de boli pe care nu le aveau sau care trebuie sa isi cumpere singuri pansamentele, batrani uitati de doctori in vreun salon de spital etc.Nevoie reformarii sanatatii ar dispare doar daca si aceste probleme ar dispare. Or, asta nu se va intampla de la sine. Pe masura ce trece timpul, va fi din ce in ce mai greu sa fie peticit sacul si vor fi necesare masuri transante.  Asa ca „samanta de vorba” a fost aruncata si din ea vor creste alte proiecte, poate mai bune ca cel prezentat, noi puncte de vedere, dezbateri din care sa rezulte solutii fezabile pentru sistemul de sanatate.Una din sperietorile fluturate in ultimele zile, in cadrul cvasi-dezbaterilor care au avut loc a fost aceea ca introducerea unui regim concurential va avea efecte negative, chiar devastatoare, asupra sistemului de sanatate.  Astfel de pozitii sunt lipsite de credibilitate, in primul rand datorita faptului ca ele vin din partea multor reprezentanti ai sistemului care nu prea se incadreaza la categoria de „doctori fara de arginti” iar o privire in parcarea rezervata doctorilor din cadrul oricarui spital este elocventa in acest sens. In realitate, regimul privat a patruns de mult, domina si, nu de putine ori, capuseaza sistemul medical.  De multa vreme exista spitale private, numerosi doctori organizati in regim privat, de la cabinete de medici de familie la clinici specialitate pe diverse afectiuni, ambulante private, cabinete de radiologie private etc.  Functionarea acestor forme de furnizare a serviciilor medicale este, in mare parte, superioara celor furnizate in sistemul de stat iar finantarea este fie exclusiv de la pacienti, fie mixta, de la stat si de la pacienti.  Nimeni nu s-a plans de existenta furnizorilor de servicii de sanatate privati iar doctorii insisi au fost multumiti sa lucreze si la spitalul de stat si la clinica privata.  Prezenta regimului privat in cadrul sistemului medical este insa mai mare, avand in vedere ca toate produsele si serviciile necesare functionarii unitatilor de stat – de la medicamente la eliminarea deseurilor medicale – sunt furnizate exlcusiv sau majoritar de furnizori privati.  Nici de acest lucru nu s-a plans nimeni, desi aici subzista si mare parte din problema sistemului de sanatate – cheltuirea ineficienta a resurselor financiare publice.  Un exemplu elocvent in acest sens este constatarea din Raportul Consiliul Concurentei la finalizarea investigatiei de cunoastere a pietei distributiei en gros de medicamente, conform careia in perioada 2007-2009 cresterea cheltuielile cu medicamentele a fost de 6,5 ori mai mare fata de cresterea numarului pacientilor !  Fenomenul a avut in vedere programele nationale de sanatate, adica acele programe care presupun compensarea integrala a pretului de catre bugetul de stat.  Explicatia acestui fapt a fost modificarea sistemului de eliberare a medicamentelor de la sistemul bazat pe denumirea comerciala la cel bazat pe substanta activa, fara a include insa limite maxime ale pretului pentru compensarea pretului medicamentului de la bugetul de stat.  Ca si consecinta directa, ponderea medicamentelor generice – cu aceleasi indicatii si efecte terapeutice – a ramas nesemnificativa (in multe cazuri sub 1% din piata).  Cu alte cuvinte, suntem prea saraci ca sa cumparam medicamente ieftine ! Statul cumpara medicamente scumpe ! Ca si consecinte indirecte, chiar mai grave, resursele bugetare au fost secatuite iar volumul de produse medicamentoase disponibile pentru bolnavi a fost afectat.Este un exemplu evident – si strigator la cer – de administrare ineficienta a resurselor de catre institutiile de stat.  Cine vrea ca lucrurile sa continue asa, sa ridice mana !As mai vrea sa arat ca au existat, din 1990 incoace si alte domenii administrate de stat si servicii publice care au fost administrate in regim privat, fara nicio consecinta negativa asupra acestor servicii ci, dimpotriva, cu cresterea gradului de calitate la preturi mai bune.  Acestea se adauga la exemplele din insusi sistemul medical pe care le-am mentionat anterior.  Ma refer la: avocati (putini isi mai amintesc ca acestia erau pana in 1995 angajati ai statului iar avocatii presteaza inclusiv activitati, cum este apararea acuzatilor in cauzele penale, de maxima importanta pentru libertatea si drepturile celui acuzat), notarii publici (care realizeaza si ei in parte un serviciu public, de exemplu, dezbaterea mostenirilor si realizarea divortului amiabil), executorii judecatoresti (care indeplinesc eminamente un serviciu public de maxima importanta – punerea in aplicare a hotararilor judecatoresti – si au delegate atributii de putere publica), auditorii (care verifica si certifica exactitatea rezultatelor financiare ale operatorilor economici) si exemplele pot continua.In toate cazurile, privatizarea si introducerea regimului concurential s-au dovedit reforme de succes, cu multe benefice pentru prestarea activitatilor si, mai ales, catre consumatorii acestor servicii.  Nu inseamna, desigur, ca toate aceste profesii functioneaza impecabil dar evolutia lor este una pozitiva, greu de conceput in situatia in care ar fi continuat sa functioneze in regim public.  Adevarul este ca problemele subzista mai ales acolo unde profesiile care au preluat gestionarea serviciilor publice nu au adoptat pe deplin regimul concurential ci au incercat sa creeze un compromis intre regimul de stat si cel concurential, in favoarea persoanelor care practica acele profesii si cu consecinta distorsionarii mecanismelor pietei.  In cazul unor activitati, a fost necesara mentinerea sau crearea unui cadru de reglementare precis si existenta controlului din partea unor organisme specializate ale statului.  Concurenta nu este, deci, un panaceu universal dar este o solutie care, daca este corect implementata, poate asigura buna functionare a unor componente ale sistemului de sanatate.  Este chiar singura solutie pentru asigurarea eficientei cheltuirii resurselor financiare, pe de o parte, si de asigurare a dinamismului – efectuarea unor inovatii in folosul pacientilor, atragerea de resurse financiare suplimentare – de care sistemul nostru de sanatate are atata nevoie.  Eu unul as prefera sa imi incredintez banii unei entitati private care functioneaza in conditii strict reglementate – cum se intampla la pensiile private – decat sa ii arunc in haul bugetului de stat.  Statul ar trebui sa ii aiba in grija sa doar pe cei care sunt lipsiti de posibilitati – persoane cu handicap, persoanele in varsta.In aceste conditii si gandind la rece si pe termen lung, cui ii este frica de concurenta ?